Postări

Se afișează postări din februarie, 2013

Despre iubire - Kahlil Gibran

Imagine
Atunci Almitra zise: „Vorbeşte‑ne despre Iubire.” Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi. Apoi, cu o voce mare, începu: „Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul, Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase, Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei, Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni, Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare, Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile. Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile. Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui, Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul. Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră. Vă treieră pentru a vă descoji. Vă vântură spre a

Cele şapte vârste spirituale ale D-nei Marmaduke Moore - Ogden Nash

Imagine
Cele şapte vârste spirituale ale D-nei Marmaduke Moore      Mrs. Marmaduke Moore la zece ani (şi ea Pe-atunci Jemima Jevons se numea) Era dintre bocciile din sat. Cosiţa-i spânzura pe omoplat, Dar nu minţea, toca la pui verdeaţă, Stupea ca un ţângău prin strungăreaţă, Se căţăra prin arbori, şi lui Crist I se-nchina la templul metodist. La douăzeci, avea un suflet pur Şi l-a vrăjit de tot pe Mr. Moore. El s-a lăsat de Alice păgubaş, (Logodnica-i) - şi-a dus-o la oraş. Aici, uitând candoarea, împreună Iau parte la orgii cu lumea bună; (Vorbea cu-accent englez, ca o străină) Şi spre episcopalieni înclină. La ani treizeci femeia-i încă-n floare, Dar Mr. Moore umblă cu-o dansatoare... Din raiul conjugal se-alege scrum Şi doarme solo Mrs. Moore acum. Fiind - organic - de tandreţi setoasă, Ea pradă introspecţiei se lasă; Când nici teozofia nu-i mai place Întru Bahai* et Comp. îşi află pace. Ani patruzeci - şi hojma neglijată, Impulsii vechi prind iarăşi s-o str

poezii de Ezra Pound

Imagine
Casa splendoarei Stă-ntr-însa Evanoe, O casă durată nu de mână-omenească, Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departe Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul; Pereţi şi ciudate coridoare - din aur sunt şi ele. Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui, Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi, Iar soarele roşu, îndărătul a toate. Şi-am văzut-o acolo în casa ei, Cu şase mari safire de-a-lungul peretelui, Cu rochia toată din aur palid, Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi. Sunt multe-ncăperi şi toate de aur Cu pereţi lucraţi adânc în email, În metal forjat; şi prin roşiatica piatră Anume cizelată, năvăleşte lumina aurie. Aici vin din prea mare dragoste de dânsa, Iată adorarea cu care ador Mă-nseninează şi sunt în ea puteri Care, de sufletu-i aprinse, Dărâmă cei patru pereţi statornici ai timpului. De Aegypto Eu, chiar eu, sunt cel ce ştie căile Prin văzduh, iar vântul mi-i trup. Am privit la Doamna Vieţii, Eu, chiar eu, ce zbor alături de rândunele. Ve

Din sonetele lui Berryman - 27

Imagine
Într-un poem făcut de cummings de demult era iubita lui ploaia, însă, iubito, tu ești lumina de soare prin aerul albastru fluturând, trezind cu o boare suspine să te urmărească plânse cu irișii asemenea, părul tău strălucitor-din-umbră îmi lipsește mult prea mult - de două săptămâni și astăzi. Ce chemi tu la o viață e o mare făptură a ta însăți, tu ești eu, parazitul care dintru lumină soarbe asupra... noastră. Dacă această a mea contorsionată spunere te supără, mai scurtă ca a lui Properțiu parafrazat de Pound - căruia îi sunt dator cu trei scrisori - atunci treci tu prin mine ca un pieptene. Și iată-mă netezit; - sub disciplina ta eu știu și să mor - chiar dacă alții ar fi neîncrezători, și cerul larg, amuțit de stele, către casă mă umbrește alene. traducere de Mircea Ivănescu

trei poezii de Charles Bukowski

Imagine
A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific un individ care-a încercat să mă violeze. iar mi-am pierdut cheia de la maşină. am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las. Rochelle aproape-a căzut în supradoză şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o. are coastele fisurate şi una dintre ele i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie. unde-i pieptenele meu? al tău e plin de mizerii. nu ţi-am văzut pieptenele, i-am spus. Singur cu toată lumea carnea înveleşte oasele şi ei pun şi-o minte acolo şi uneori şi-un suflet şi femeile sparg vaze de pereţi şi bărbaţii beau prea mult şi nimeni nu-şi găseşte perechea dar o ţin tot într-o căutare târându-se în paturi afară din paturi. carnea înveleşte oasele şi carnea caută ceva mai mult decât carnea. n-avem nicio şansă: suntem prizonierii aceluiaşi scenariu. nimeni nu-şi găseşte perechea. gropile de gunoi pline ospiciile p

federeii - Nicolae Avram

Imagine
federeii             I noi suntem băieţaşii cu capetele rase până la sânge împreună ne-am trăit viaţa împreună am făcut foamea am plâns am râs am iubit după ce se dă stingerea în dormitor se face linişte sunetul paşilor pedagogului haxim sunt singurii care se aud pe culoarul roşu cu miros de benzină uneori câte unul începe să-şi spună povestea în auzul tuturor                II ceanghi fusese găsit într-o valiză uitată pe peronul unei gări când deschiseră lacătul văzură un băieţel tuciuriu sugându-şi degetul mare pe zvarici îl salvaseră bunicii din şopron unde tatăl său a vrut să-l arunce sub copitele cailor bostan este copil din flori îşi închipuia că îl născuse o albină menghină fu salvat dintr-un tomberon în această noapte pobeda visează cu voce tare îl auzim strigând în somn vai nu mai daţi tovarăşul educator vă rog nu mă loviţi promit că nu mai fac că am să f

Reflex în oglindă (fragmente) - Cecilia Hansson

Imagine
  Cele mai importante clădiri sînt de-a lungul rîului. Sala de sport şi oţelăriile. Peste întregul oraş – o pătură de fum apăsător-cenuşie. Dincolo de fereastra mea: copaci cu muguri mari. Pe stradă, cenuşa oţelăriilor se amestecă în ploaie. Într-o lună termin a noua. Toţi mugurii vor exploda în verdeaţă. Fericirea mă va înăbuşi. Emmausul din Svartöstaden e deschis şi sîmbăta. Fuste din batic, sacouri cu bile de naftalină în buzunare. Adulmec mirosul strecurîndu-mă printre umeraşe. Bluze ţepoase şi dantele impregnate cu levănţică îmi zgîrie antebraţele. Obrajii îmi ard, strîng la piept un munte de stofe. Tîrăsc maşina de cusut în camera mea. Să coşi, să descoşi, să redesenezi reverele hainei. Podeaua s-a umplut de petice şi ace, dantelele strălucesc. Să îmbraci haine cu cusături şovăitoare, abia încropite. Fusta are parfum de levănţică. Îmi pun o casetă în walkman – umerii hainei sînt ţepeni în continuare. Paltonul: o armură. În buzunarul exterior al ghiozdanu

poeme de Richard Brautigan

Imagine
Dezvirginare Petalele vaginului se desfac precum șireturile de la încălțările lui Cristofor Columb. Există altceva mai frumos decât prora unei nave atingând o lume nouă? Prima zăpadă Vai, fată drăguță, ai căzut singură în cursa propriului tău trup. Douăzeci de kilograme în plus atârnă precum o tapițerie zgrunțuroasă peste zestrea ta desăvârșită. În urmă cu trei luni arătai precum o căprioară făcând ochii mari la prima zăpadă. Acum Afrodita te privește de sus și te vorbește pe la spate. Surpriză Ridic capacul closetului de parcă ar fi cuibul unei păsări și văd urme de pisică peste tot pe marginea vasului. Poem de dragoste E atât de bine să te trezești dimineața singur și să nu trebuiască să spui cuiva că îl iubești atunci când nu îl mai iubești. Marea de bostani Noaptea trecută am văzut mii de bostani plutind pe suprafața valurilor, izbin