câteva poezii de Moni Stănilă

Sagarmatha, 2012, Tracus Arte

Moni Stănilă

13.

...

viitorul copiilor cu baloane lipite la computere

pe armele lor numele

pe cutiile explozivelor fotografiile

am fost noi

crucile la osia bicicletelor

cu baionete şi ace de croşetat în cizme

armata

conul de umbră

SAGARMATHA

venim cu săruturi şi costume

de Valentine’s day

masca din faţă cu zâmbetul preşedintelui

ne apropiem masca din dos – dansăm

moartea

aduceţi

linia întâi de bătaie

cu micuţul Goliat înainte

fără autodistrugeri programate la trei ani

colecţii importante

din orbita lui pământul e de 100 ml

şi 1.062 grame

e o savarină verde şi albastră şi coaptă

punctată de /

          / siropul de rodie al Sagarmathei

                      / siropul de orez al zidului chinezesc

de 10 ml fiecare

pentru ziua în care oricum nu va conta

Goliat ne strigă pe nume

zâmbiţi zâmbiţi se văd săgeţile voastre în cosmos

sclipesc ca artificiile

în curţile marilor capitale de revelion

e în grija lui să valideze subsistemele din spaţiu

ne fluierăm caii / Akhal Teke

şi zâmbim

în noaptea care va veni

fotografii de la Goliat

pentru planeta pământ

14.

...

un instrument muzical

poate reda

dar nu singur

o mie

dar nu doar ele

zece mii

zeci de zece mii

un om poate povesti

ritmul în care

înaintează scuturile

plouă pe orizontală apa ni se

prelinge pe genunchi

venim în fugă cu pumnii înainte

şi corpul uşor înclinat

în urma noastră praful de puşcă

se adună în nori coloraţi şi pufoşi

ca în parcurile centrale

de hramuri

în loc de clopoţei

la urechile cailor sună cheile automobilelor

mai scumpe decât un apartament central

proprietarii lor

(CD / BOR)

rămân pe dinafară

e jocul lor / războiul nostru

venim şi fuga noastră e

un zbor rapid şi uşor de câţiva milimetri deasupra

pământului

de câţiva milimetri e tăişul săbiilor

cei mai mulţi dorm fiindcă doar atât ştiu să facă

şi să asculte muzica asta care uimeşte

sunetul frunzelor de porumb când se ating vara

pe câmpuri

suntem noi

15.

...

sub fereastră un mic abator aşterne

grămezi de oase

firimituri de la masa stăpânului pentru maidanezii

postaţi la fiecare margine de parc

nu îmi pot îndoi coatele

astăzi merg ca un om din lemn

de esenţă tare fiindcă în mânecile largi

am îndesat două bazooka

şi soarele şi-a întors pielea pe dos

luminează acum cu partea interioară în exterior

şi invers

e roşu doar de la efort

eu îmi întorc pielea pe dos

şi asta îi face mai atenţi pe câinii de sub fereastră

dar nu vor îndrăzni

ziua mea e una

zilele voastre sunt numărate

şi nu – tot ce au scris bărboşii în Inspire e fals

nu vă temeţi nu vom deturna avioane

nu avem kamikaze în rânduri

vom fi noi faţă în faţă

ne vom privi vom face cunoştinţă ca în războaiele

antice fiecare un duşman pe măsură

unde detaşamentele nu rămân doar cifre

ne vom cunoaşte după ochi după miros

vom lovi în ceea ce ştim

nu orbeşte

nu statistici

nu efective

înaintea fiecărei bătălii un mic salon

cu ceaiuri şi cafele în căniţe de porţelan alb

cu toarta dantelată

fursecuri şi pateuri fine

pregătite de câştigătorii de la Master chef

doamne în rochii uşoare şi scumpe

noi cu cravaşa lângă cizmele lustruite

fiindcă adevăratul război aşa se face

cinismul trebuie asumat

preşedinţii noştri vor fi de faţă

căutând favorurile miniştrilor

noi vom zâmbi ca nişte Casanova perfecţi

vom avea gulere albe şi parfumate

fiindcă adevăratul război e atunci când suntem iubiţi

şi la finalul seratelor un pocnet scurt din cravaşă

ne vom ucide privindu-ne în ochi

eu un eu clar cu obiceiuri

tu un tu cu tabieturi şi păreri

înaintea fiecărei bătălii ne vom face

cunoscute intenţiile