câteva poezii de Moni Stănilă
Sagarmatha, 2012, Tracus Arte
Moni Stănilă
13.
...
viitorul copiilor cu baloane lipite la computere
pe armele lor numele
pe cutiile explozivelor fotografiile
am fost noi
crucile la osia bicicletelor
cu baionete şi ace de croşetat în cizme
armata
conul de umbră
SAGARMATHA
venim cu săruturi şi costume
de Valentine’s day
masca din faţă cu zâmbetul preşedintelui
ne apropiem masca din dos – dansăm
moartea
aduceţi
linia întâi de bătaie
cu micuţul Goliat înainte
fără autodistrugeri programate la trei ani
colecţii importante
din orbita lui pământul e de 100 ml
şi 1.062 grame
e o savarină verde şi albastră şi coaptă
punctată de /
/ siropul de rodie al Sagarmathei
/ siropul de orez al zidului chinezesc
de 10 ml fiecare
pentru ziua în care oricum nu va conta
Goliat ne strigă pe nume
zâmbiţi zâmbiţi se văd săgeţile voastre în cosmos
sclipesc ca artificiile
în curţile marilor capitale de revelion
e în grija lui să valideze subsistemele din spaţiu
ne fluierăm caii / Akhal Teke
şi zâmbim
în noaptea care va veni
fotografii de la Goliat
pentru planeta pământ
14.
...
un instrument muzical
poate reda
dar nu singur
o mie
dar nu doar ele
zece mii
zeci de zece mii
un om poate povesti
ritmul în care
înaintează scuturile
plouă pe orizontală apa ni se
prelinge pe genunchi
venim în fugă cu pumnii înainte
şi corpul uşor înclinat
în urma noastră praful de puşcă
se adună în nori coloraţi şi pufoşi
ca în parcurile centrale
de hramuri
în loc de clopoţei
la urechile cailor sună cheile automobilelor
mai scumpe decât un apartament central
proprietarii lor
(CD / BOR)
rămân pe dinafară
e jocul lor / războiul nostru
venim şi fuga noastră e
un zbor rapid şi uşor de câţiva milimetri deasupra
pământului
de câţiva milimetri e tăişul săbiilor
cei mai mulţi dorm fiindcă doar atât ştiu să facă
şi să asculte muzica asta care uimeşte
sunetul frunzelor de porumb când se ating vara
pe câmpuri
suntem noi
15.
...
sub fereastră un mic abator aşterne
grămezi de oase
firimituri de la masa stăpânului pentru maidanezii
postaţi la fiecare margine de parc
nu îmi pot îndoi coatele
astăzi merg ca un om din lemn
de esenţă tare fiindcă în mânecile largi
am îndesat două bazooka
şi soarele şi-a întors pielea pe dos
luminează acum cu partea interioară în exterior
şi invers
e roşu doar de la efort
eu îmi întorc pielea pe dos
şi asta îi face mai atenţi pe câinii de sub fereastră
dar nu vor îndrăzni
ziua mea e una
zilele voastre sunt numărate
şi nu – tot ce au scris bărboşii în Inspire e fals
nu vă temeţi nu vom deturna avioane
nu avem kamikaze în rânduri
vom fi noi faţă în faţă
ne vom privi vom face cunoştinţă ca în războaiele
antice fiecare un duşman pe măsură
unde detaşamentele nu rămân doar cifre
ne vom cunoaşte după ochi după miros
vom lovi în ceea ce ştim
nu orbeşte
nu statistici
nu efective
înaintea fiecărei bătălii un mic salon
cu ceaiuri şi cafele în căniţe de porţelan alb
cu toarta dantelată
fursecuri şi pateuri fine
pregătite de câştigătorii de la Master chef
doamne în rochii uşoare şi scumpe
noi cu cravaşa lângă cizmele lustruite
fiindcă adevăratul război aşa se face
cinismul trebuie asumat
preşedinţii noştri vor fi de faţă
căutând favorurile miniştrilor
noi vom zâmbi ca nişte Casanova perfecţi
vom avea gulere albe şi parfumate
fiindcă adevăratul război e atunci când suntem iubiţi
şi la finalul seratelor un pocnet scurt din cravaşă
ne vom ucide privindu-ne în ochi
eu un eu clar cu obiceiuri
tu un tu cu tabieturi şi păreri
înaintea fiecărei bătălii ne vom face
cunoscute intenţiile
Comentarii
Trimiteți un comentariu