sâmbătă, 23 februarie 2013

Cronică de cenaclu (1)

Mulțumim tuturor celor care au venit întâlnire!

Cronică de cenaclu (1)
Dacă nu e paradoxal, nu e adevărat

ADN-ul literar și-a început călătoria. La “țărm” s-a citit Manifestul cenaclului. Participanții au salutat ideea înființării acestuia. Vasile Dan a vorbit despre instituția cenaclului unde punctele de vedere contrariază, dar înviorează viața literară și dau un sentiment de viață adevărată. În “larg” s-a remarcat protagonistul serii, Andrei Mocuța, care a citit poezie. Andrei s-a făcut cunoscut până acum ca prozator, având la activ patru cărți, despre care s-a pronunțat critica serioasă. A avut cronici de întâmpinare favorabile și a obținut mai multe premii literare.
Dezbaterile pe marginea textelor citite au fost animate.
Vasile Dan a apreciat că tânărul poet scrie un fel de post-poezie; de fapt inventează poezia, nu o scrie. Nu se ascunde în spatele unei generații literare, poezia lui e manifest iconoclastă. E stăpân pe o nouă “tehnologie” lirică: ia un rudiment cultural, îl aruncă în anecdotic și în anodin și din întâlnirea acestora creează o poezie surprinzătoare. Una care ilustrează o pubertate lirică. Nu scrie după ureche, are în spate un bagaj cultural de unde își extrage energia pentru a scrie o poezie proaspătă. În contrapunct, Vasile Leac a făcut observația că poetul se ascunde în spatele unui arsenal mitologic, de care ar fi bine să scape. Înțelepciunea pe care o practică e greu de controlat și de redat în texte. Apoi, poezia nu are nevoie de explicații care sunt un balast pentru text.
Lia Faur a remarcat că stilul practicat de Andrei este unul care se potrivește. Un poet scrie ce simte, nu trebuie să se plieze neapărat pe un gen de poezie care este în vogă. Livrescul în textele citite nu e ostentativ și de aceea dă bine. Ioan Matiuț și-a exprimat nedumerirea că un prozator afirmat s-a apucat să scrie poezie. Când se știe, doar prozatorii ratați se refugiază în texte lirice. Poemele i s-au părut o prelungire a prozei scurte. Poetul rămâne prozator, de aceea e uneori explicativ. Lui Constantin Butunoi i s-a părut că s-au citit prea multe texte și nu a reușit să le recepteze adecvat. Le-a apreciat totuși imagistica, ironia conținută, dar mai ales căldura și gingășia pe care le emană.
Horia Ungureanu a vorbit despre reinterpretarea și potențarea miturilor. Prin aceasta, poetul le dă o nouă finalitate, o nouă strălucire. Apar în texte și sclipiri de nostalgie. L-a atenționat totuși să se ferească de primejdia manierismului. Imaginile sunt surprinzătoare, șocante. Nuanțat, Petru M. Haș i-a cerut poetului, pe viitor, accente mai puternice care să-l șocheze. Deocamdată a simțit doar „șocuri la foc mic”. A reiterat faptul că Andrei scrie poezii în marginea prozei, frumoase exerciții de stil, demonstrând rafinament, delicatețe și o sensibilitate de adolescent.
În concluzie, a fost o primă întâlnire reușită cu un poet care-și caută un drum în poezia actuală. Credem că are toate datele să reușească. Găsiți poemele citite de Andrei Mocuța pe blogul cenaclului ADN literar (http://cenacluladnliterar.blogspot.ro/).

Lucia CUCIUREANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu