duminică, 24 februarie 2013

o chestie faină scrisă de Stelian Muller

A treia hartie recuperata din cos

A treia ciorna la "Scrisoare catre tata"
Ploua, dina fata venea o femeie adapostita-n umbrela ca intr-un cort.
Si ploaia alerga prin oras si eu dupa ea.
Ploua tare si parul ud imi mirosea de parca as fi iesit din mare.
Si s-a facut dimineata si cerul e un glob de limina.

Stateam pe banca, incordat si-ncovoiat de parca urma sa intru la interviu si a inceput ploaia cu picaturi de ceara. S-apoi ploaia s-a oprit dar a ramas bataia in acoperis.

Si am sunat-o si i-am auzit vocea inregistrata si trupul mi-a devenit greu ca plumbul.
Stateam si a batut cineva la usa si n-am deschis pentru ca nu stiam cine e si a plecat si am tusit si s-a intors sa bata din nou.

M-am gandit la Zsuzsa si apoi am incetat si gandul a ramas abandonat intr-un teritoriu al nimanui.



Ridic capul, zaresc norii, par valuri pe cer.

Imi pun telefonul in buzunarul de la haina, ii zic umbrei "Sa nu-l furi".

Si am vorbit la telefon si ti-am zis in gand ca tare n-am avut curaj "Hai sa ne plimbam sub cerul ca cerneala".
La dreapta se facea un gang si l-am ocolit pentru ca vroiam sa merg pe sub cer.

Am iesit sa duc gunoiul si soarele parea un far de locomotiva.
Si l-am luat pe soarecele din Guineea si l-am pus in pat, pe o foaie de ziar ca-mi era teama sa nu-si faca nevoile. Si el a stat ca de sticla si apoi a venit sub mana mea si mi-a ascultat inima.
Si mi-am amintit ca am fost undeva si aerul iti ramanea pe gat ca rugina dar nu mai tin minte unde. Poate era pe trotuar inainte de furtuna.

Nu mi-e bine, n-am aer si picioarele imi fug din glezne.

Si mi-am invelit capul in perna ca in basma si mi-am trecut mana sub. Si geamul era deschis si am simtit pe ea rasuflarea zilei ca rasuflarea unui animal.
Si in camera era intuneric si in strada, pe sub copaci lumina era ca zapada.

Echipe de muncitori sparg asfaltul pe cateva strazi, probabil cauta o comoara.
Ploua si am dat cu mana sa dau ploaia la o parte ca pe o perdea.
Si venea prietena mea si i-am zis "Fata ta are culoarea furtunii din munti" si ea m-a sarutat.

"Cum cotrobaie trenul prin pantecul noptii" zic ca-l auzeam in departare dar nu stiu cui.
Si m-am uitat la o poza de-a mea si parul in statea pe cap ca valul pe ocean.

Si i-am scris s-o intreb daca a ajuns cu bine si sa-mi raspunda in gand.
Si am dat cu papucul intr-un paianjen ca l-am confundat cu un tantar.

Si mi-am intrebat capul "How God looks like?" si el a zis "God is like a child".

Unde esti...? 
http://www.clubliterar.com/autori/stelian-muller/texte/1/14

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu