duminică, 24 februarie 2013

poezie de Alex Văsieș

Prelungiri

Stăm în căsuţa noastră din vîrful dealului,
cu ochii pe luptătorul preferat.
Nu zice niciunul, spargem seminţe,
dar e tensiune – incursiunile sale pe flancurile bavareze
nu mai sînt cele din tinereţe.
Mîine o să ne trezim de dimineaţă,
o să mîncăm cereale aşteptînd rezultatul semifinalei
pe care-am abandonat-o după 70 de minute – fără istorie,
doar tactică şi intrări la limită, doar posesie şi autobază -
ca pe-un dosar.
Apoi fitness, dincolo de masa pentru cafea;
maioul i se lipeşte, respiraţia accelerează, peste mobilier, către mine.
Mă ridic şi o penetrez pînă-n capăt, privind tot timpul ulicioara.
La sfîrşit se-ntoarce şi mă muşcă de ureche.
Nu trece nimeni, le-au îngheţat primele răsaduri,
e linişte-n căsuţa noastră, unde face ea mişcare
ca să nu răcească.
După-masă aranjez în curte, mă-nvîrt pe lîngă şură
şi mătur mucurile de ţigară.
Ţigla e deranjată.
Dacă iese soarele, tot satul va urca pe ulicioară,
vor vedea ce nu muncim.
Albinele au roit, şi dacă se mai întîmplă o dată
salut fonduri după controlul preliminar.
Seara, cînd intru-n casă în costumul de stupar,
se lipeşte de mine şi o facem în prag, cu pantalonii pe vine,
şi mă aprind cu fîşul ăla, casca îmi abureşte după primele secunde.
După un timp, ea nu va face altceva decît să citească, va pune muzica mea.
Duminica ieşim pe scări şi vedem cum se-adună lumea la biserică,
apoi punem dvd-ul cu Danemarca 92′, sau Realul lui Puskás.
Adoarme cu un picior peste mine. Îmi strecor mîna-n boxerii ei,
fac cercuri pînă-şi revine.
Stăm în căsuţa noastră şi ne rugăm să se termine mai repede.
Mîine am meditaţii pentru BAC, ea o să rămînă cu ochii pe ulicioară
şi o să asculte muzica mea.
Ne rugăm să fluiere odată, e scorul bun pentru finală.
Să nu intre Gattuso la disperare, să nu-l rupă pe-al nostru.

http://alexvasies.wordpress.com/

Un comentariu:

  1. Aplaud fara palme si as aplauda si fara maini, si fara pleoape, doar cu timpanele!

    RăspundețiȘtergere