poezii de Constantin Acosmei
(sînt liniştit
mîngîi cu plăcere
capul răutăţilor
mă gîndesc la
oraşul
unde fumegă
lăzile de gunoi
ca nişte altare
de jertfă
am fost furios
am tăiat gîtul
fiolelor
am strigat în
oraş
-
“am şi eu un schelet
de ce să nu vă
fie frică?”
lîngă vitrine
mă opream
să-mi aranjez
puţin scalpul)
TAEDIUM VITAE
(sînt chior de
somn şi mă uit la soare
pot să pariez că
nu voi muri
anul
acesta
m-am trezit cu
becul aprins
am descuiat uşa
am ieşit în ogradă
n-am avut chef să
mă spăl pe ochi
aştept să se
întunece
o viaţă lungă mă
pîndeşte
-
un intestin încîlcit pe care trupul
meu întreg nu
poate să-l înfunde
-
îmi amintesc cum
zboară prin iarbă
o găină
fără cap)
CLIPA MORŢII
(stau în genunchi
– cu mîinile la spate
pînă cînd îmi
amorţesc bine picioarele
apoi mă ridic
sprijinindu-mă de sobă
şi încep să merg
– ţopăind de plăcere)
RECAPITULARE
(să mă bat cu
pumnul în piept pînă
cînd nu mai am
aer. să mă dau cu
capul de perete
pînă cînd vecinul bate
în calorifer. să
beau poşirca înăcrită
din borcan şi să
scrîşnesc din măsele.
din cînd în cînd
să mă urc pe scaun
lîngă chiuvetă
sub un capăt de ţeavă
şi să mă spînzur
cu aţă de papiotă)
Comentarii
Trimiteți un comentariu