povești pentru ștefana - Virgil Mazilescu
prima poveste pentru ștefana
pisica va deschide iar fereastra
pisica verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi ploaia va deschide iar fereastra
ploaia verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi moartea a deschis încet fereastra
moartea verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie s-a strecurat
şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit
pisica verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi ploaia va deschide iar fereastra
ploaia verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie se va strecura
şi la picioarele stăpânului se va încolăci
dormi dormi somnul te duce de pe lume
te spală şi te piaptănă şi te împarte
copiilor săraci te-am şi uitat
şi moartea a deschis încet fereastra
moartea verde şi proaspătă ca iarba
şi în odaia pustie s-a strecurat
şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit
a doua poveste pentru ștefana
iese
de după magazie un înger și se înclină
se
uită la stînga - nimeni acolo
se
uită la dreapta - absolut nimeni
totuși
e grea viața pe pământ murmură el
de cînd au încetat să mai creadă în îngeri
muritorii
visează cu toții să-și arboreze
cîte
o pană de-a noastră la butonieră la panglica pălăriei
ne prind în somn au cîini de vînătoare și procedee
aproape savante și o foarte subtilă tehnică fără doar și
poate
dealtfel
noi nu existăm decît în timpul somnului
a
treia poveste pentru ştefana
noapte de noapte se aud paşi grăbiţi prin bucătărie
şi uite aşa ne trezeşte cu mersul şi cu scâncetele ei steaua
rătăcită la noi în casă - aveam eu oarecum bănuiala
că prea de timpuriu s-a desprins din năvoadele cerului
astăzi primejdii mari o pândesc: motanul nostru de pildă
ar putea să-i ronţăie într-o clipă urechile nasul cât zmeura
şi uite aşa ne trezeşte cu mersul şi cu scâncetele ei steaua
rătăcită la noi în casă - aveam eu oarecum bănuiala
că prea de timpuriu s-a desprins din năvoadele cerului
astăzi primejdii mari o pândesc: motanul nostru de pildă
ar putea să-i ronţăie într-o clipă urechile nasul cât zmeura
Comentarii
Trimiteți un comentariu