marți, 19 februarie 2013

“Situaţia prin Bistritz”

“Situaţia prin Bistritz”
“Într-o astfel de noapte, într-un copac, John mi-a povestit despre Paraschivoiu. Un dement turnîndu-şi necontenit rachiul pe gît, vorbind violent despre literatură, mereu despre literatură.
Într-o luni, la cafea, treaz şi proaspăt ras, Paraschivoiu ne-a vorbit despre Sîngeorz-Băi. Despre un tip pe care-l cunoscuse acolo şi care îl impresionase profund. Apoi, tot într-o luni, ne-am luat inima-n dinţi şi ne-am dus să-l căutăm… Două luni i-am vorbit lui Marin cu dumneavoastră.
Ne vedeam mai rar, mai des, mai rar. Scriam. Şi imediat ce scriam simţeam acut nevoia de-a citi celorlalţi doi. Aşa că urcam în trenuri şi călătoream trei sferturi de zi doar pentru a citi un poem, emoţionaţi şi speriaţi de ce vor spune ceilalţi.
Apoi, acum vreun an, a apărut Ana. Totul s-a mutat brusc în maşina ei : tutun, lăzi de cafea, portbagaje întregi de literatură. De vreun an n-am mai coborît din ‘La Poesia’, maşina asta care, sunînd din toate încheieturile, făcînd ca peştii şi ca varza, ne duce tot mai adînc în noapte, tot mai aproape de singura luminiţă care, de aici, prin parbrizul acesta murdar, se mai poate zări. Licărirea aceea nebună din ochii lui Paraschivoiu cînd vorbea despre literatură şi noi gonind înspre ea…” (1)
“Azi am decis să recarosez ‘La Poesia’. Nu-s în stare să conduc altă maşină.” (2)
“Viorel, Ioana, Dan, Marin şi cîteva umbre. Omul care a făcut pentru noi gaură în cer nu mai e. Întuneric şi jarul ţigării. Mormîntul lui Viorel Paraschivoiu e un pătuţ de copil, iar mie îmi vine să-l învelesc în fumul acesta. Nu mă întreb ce mă trezeşte noaptea. Agendele lui Marin, caietele lui Dan şi foile mele.” (3)
“E dimineaţă şi ştiu fără să ştiu că înainte de a se face noapte va apărea de undeva Marin, pentru încă un drum. Aşa cum ştiu că, în urmă cu un an, mă aştepta la o răscruce în Năsăud. Cînd l-am văzut de departe, amărît, plouat, zîmbitor şi mîndru ca un toreador, mi-am văzut o parte din suflet.” (4)
“Mi-au dat Cartea de iarnă (5) şi m-am apucat de lectura obligatorie. În cele cinci-şase ore pe care trenul le-a făcut de la Dej la Tîrgu-Mureş (deşi erau cam 100 de km), am învăţat toată cartea pe de rost.” (6)
“Se întîmplă să trec pe lîngă turnul Dogarilor, ori prin faţa Hotelului Codrişor şi, de fiecare dată, îmi răsună în urechi zgomotul greu, cadenţat, pe care îl făceau cerceii Angelei Marinescu la Bistriţa. Dar mi s-a întîmplat să trec şi pe largile bulevarde din Cordoba şi să aud tot cerceii Angelei Marinescu.” (7)


(1) Dan Coman, ”Camera”.
(2) Ana Dragu, ”Stăpîniţa”.
(3) Florin Partene, ”Copacul din agendă”.
(4) Ana Dragu, ”Stăpîniţa”.
(5) Ion Mureşan, Cartea de iarnă, Cartea Românească, 1981.
(6) ”M-au păcălit să învăţ pe de rost Cartea de iarnă şi asta m-a apropiat de poezia contemporană”, un cristian în dialog cu Gavril Ţărmure.
(7) Marin Mălaicu-Hondrari, ”Fotografii pe care aş fi vrut să le am”

furată de aici: http://www.caligraf.net/?p=689

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu