Toți murim egal - Stoian G. Bogdan
Toţi murim egal
dar dl Teo moare chiar acum.
Nu-i mare scofală
şi n-aş scrie despre asta
dacă n-aş şti că-i ateu.
Iar pentru noi ateii moartea
nu vine cu limuzina,
nici nu e poarta spre fericirea
sau osânda veşnică.
Fiecare privire parcă îngroaşă o părere de rău
Cu fiecare expiraţie ar vrea să împrăştie o parte din el
Cu ştreangul la gât alunecă încet-încet
în amintire
Ştie c-acelaşi vierme îi va mânca
şi din carne
şi din conştiinţă
în pământul unde mai devreme sau mai târziu
îl vom pune deoparte -
şi-un zâmbet îi înţeapă fălcile.
Bravează. Ce-ar putea face?
Priveşte-n sus şi-ar vrea să fie
măcar un iad undeva acolo,
să-l soarbă şi pe el.
Dar nu-i.
Doar câţiva nori de ploaie
şi-un avion.
Moartea lui îmi aminteşte de moartea mea
şi moartea mea îmi aminteşte că
eu scriu poeme când aş putea fi
fericit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu