marți, 26 februarie 2013

trei poezii de Yigru Zeltil

și acum să ascult puțin neon indian

plăcintă cu brânză: 2,5 lei.
n-arată rău.
e bine coaptă.
bun bun bun
de ce nu port blugi?
sunt prea pământii.
parcă te-ai înveli în pământ.
vreau multă apă: suntem
în țara picioarelor
voi sări ca un mexican
ars fiindcă s-a apropiat cam mult de absolut.
termină, n-o să-mi fac aripi din blugi.
taci și înghite:


Geometria lui Geo

Iubita mea gonflabilă -
iartă-mă că te-am dezumflat.
Să nu fim ipocriți -
mașinile cântă frumos și ne-au convins reclamele.
Ei bine, nu mi-ai trezit niciun circuit
și n-ai umplut nicio mare.
Unde sunt peștii? rechinii? algele?
Cu siguranță nu suntem goi pe dinăuntru.
Mai degrabă
aș desena pe ochelari
fructe de mare
copaci de mare
stele de mare
pisici de mare
soare de mare
mare de mare



fată dragă

se perindă noutăți vechi de când lumea
fată dragă nu fi tristă
tristețea e doar o mască peste mască
suntem o pădure de păpuși rusești
dar vezi cam am o problemă cu toate astea
vezi nu pot să mă retrag în unghii
dar în același timp îmi vine greu să mă deschid
să îmbrățișez totul
ce tot vorbești
nu înțeleg nimic
deh
prăjitura babel...
ești frumoasă ca un ananas
dar nu mai am cuvinte
ar trebui să vorbim în autobuz
într-o limbă vorbită numai de noi doi
dar vezi
nu știu cum să te fac să evadezi din oglindă...

Yigru Zeltil, cacao, editura Tracus Arte, 
2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu