un poem de T.S. Khasis


1) frec călcîiele şosetelor (nişte şosete primite din austria
pe care s-a imprimat imaginea turnului eiffel)
îmi spun că sînt responsabil, util
(la radio cătălin rusu a băgat corelli)
cînd beau cafea din cana pe care v. leac mi-a adus-o de la praga
o ţin în aşa fel încît franz kafka în pardesiu şi cu baston
să-mi stea o zecime de secund în faţă
un gîndac îmi traversează globii oculari -

un cuier, patul, haine, scaune, o masă mică, o masă mare
două prosoape, casetofonul, cărţile, încălţămintea
îmi rotesc capul de la stînga la dreapta şi
de la dreapta spre...
repetîndu-mi cu o voce baritonală:
ei, bine, omule, eşti plin de speranţă -
şi mă ridic pentru o clipă în vîrful picioarelor plin de speranţă

2) singurul lucru utilizabil pe care îl am de la tata
e-un glonte care nu a împuşcat nici un om nici un zid
mă întreb dacă nu cumva o să-mi piară curajul în ultima clipă:
fără muzică fără alcool şi mai ales să fie în toiul zilei
nu pretind că-i o soluţie
mai degrabă o păcăleală -
în decembrie mi-am imaginat viaţa alături de iulia balcanaş:
mic-dejun relaxat cu iulia balcanaş
prînz duios cu iulia balcanaş
cină la lumînare cu iulia balcanaş
nopţi surpriză cu iulia balcanaş

(rest emoţional din partea întîi):
în după-amiaza în care am primit cana cu franz kafka
am văzut şi filmul noialbinoi
l-am observat pe noi intrînd în subsol şi ieşind din subsol
eram în spatele garajului acasă la v. leac
beam bere nepasteurizată şi rîdeam cam o dată la 5 min.

bădiţa mi-a zis la telefon că nu mai poate să mestece carnea
şi că brecht, deşi avea aceleaşi probleme, ştia să atragă femeile.
io nu ştiu
io iau carnea o fierb îndelung
apoi o fierb la foc mic

3) cîinele meu rebotezat domnul osache
se deplasează tot mai încet şi latră rar
a îmbătrînit dar se descurcă mai bine decît mulţi oameni
a îmbătrînit fără să-şi pună problema bătrîneţii -

în mijlocul mesei am aşezat o cană de îngheţată
o cupă de sticlă - o tînără femeie s-a hotărît să mă încurajeze
îi zic pocal
am băut apă din pocal iluzionîndu-mă că sorb gin
îmi trece prin minte cum tînăra femeie
ţine pocalul în bătaia razelor de soare
undeva la marginea unui oraş -

cînd îl mîngîi pe domnul osache pe creştet
realizez că pentru el e-o apreciere decisivă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec