sâmbătă, 23 februarie 2013

un poem de William Totok


Autobuzul 33
 
aleg un plic cu ceai
China Black Tea
îl miros
îl încerc între degete
din apa fiartă a mai rămas jumătate
mai pun apă
arunc plicul pe masă
nepăsător
e nouă jumate şi e deja-ntuneric
mă uit fix în noapte pe geam
apa dă-n clocot


opăresc ceaiul
am chef de muzică bună
închid geamul
mă uit după autobuz
îmi strîng gîndurile
lătrat de cîine-ndepărtat ca la ţară
citesc poezia unui prieten
nu mai gîndesc în fraze gata făcute
E. mi-a adus acum cîteva zile o antologie
are şi el cîteva poezii în ea
totul e atît de trist
nu înţeleg ce mai caută şi ăştia azi
pe stradă
sînt atît de grăbiţi
şi 33-ul trece iarăşi
la ora asta prin faţă
şi tot mai stau aici nehotărît
iau dintr-un colţ o carte
o deschid
citesc o poezie de Douglas Blazek
"Pe cealaltă faţă a lunii"
ajung la versul "laptele devine melancolic"
o-nchid la loc
autobuzul a plecat
mîine am să merg la servici cu 33-ul
de fapt nici nu-i adevărat
mîine am să stau tot la geam
aici în locuinţa mea de la demisol
cu fereastra înaltă
cu asfaltul sub nas
cu gratiile paharelor
şi covorul plin de praf
totul gîndesc s-a dus dracului
şi-ndată înghit o vitamină
din cauza problemelor cu ochii
şi uite aşa
poate mă liniştesc la gîndul pilulei înghiţite
apa din ţeavă miroase a clor
mă plesnesc peste genunchi
mă uit
contemplu umbrela veche
mă gîndesc la autobuzul 33

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu