sâmbătă, 23 martie 2013

Cronică de cenaclu (3)

Cronică de cenaclu (3)
Între altruism și Despot-ism

Ei, a fost o întâlnire memorabilă. Structurată pe trei “subiecte”. În prima parte, evocarea poetului dispărut Mihai Traianu. Urmată de lectura unor texte poetice. A debutat în cenaclu Adriana Agrijan. Bomba avea să urmeze în partea a treia prin prezența poetului Sorin Despot, stabilit deocamdată în Timișoara. Sorin a debutat editorial cu volumul “apasă”, apărut la Editura “Cartea românească” după ce a câștigat Premiul de Poezie la Concursul de manuscrise al U.S.R., în anul 2009. A fost entuziasmat de apariția AND-ului literar și ne-a trimis un poem din viitorul lui volum, poem pe care l-am publicat deja pe blogul cenaclului.

1.
Mihai Traianu s-a născut la 9 august 1940, în comuna Socodor, jud. Arad; a murit în 2007, la Arad. Studii: absolvent al Liceului „Moise Nicoară” din Arad (1957) şi al Facultăţii de Filologie (secţia limba şi literatura română) din Cluj (1964). A fost profesor în învăţământul special (şcoala de la castel) din comuna Macea (1964-1981), la Centrul profesional şi liceal pentru nevăzătoare din Arad (1986-1991) şi la Şcoala specială ajutătoare din Arad. De-a lungul vremii a lucrat și ca funcţionar la Casa corpului didactic, muncitor agricol, recepţioner, magazioner şi paznic. A debutat în revista Tribuna din Cluj (30 iunie 1959). Mihai Traianu a debutat editorial în anul 1977 cu un volum ce nu făcea nici o concesie vremurilor, Stăpân de pajişti (Ed. Dacia, 1977). Au urmat Trecerea râului (Ed. Sophia, 1993), Aevea (Ed. Mirador, 1999) și Lumina zodiacală (Ed. Nigredo, 2003).

Vasile Dan și-a amintit că biografia sa s-a intersectat cu a poetului dispărut, care era o personalitate puternică, o vedetă literară locală. În anii ’70-’80 era răsfățat de puterea literară clujeană, de revista “Tribuna”, care-l avea redactor-șef pe D. R. Popescu. Acesta îl “răsfăța” spre gelozia poeților Ion Cocora, N. Prelipceanu etc. I se acordau hectare de pagini, publica cu o frecvență uluitoare. Era filolog și meseriaș în ale scrisului. Titlul primului volum este îndrăzneț, înnoitor. Dacă toată lumea spune “stăpân pe pajiști”, Mihai Traianu spunea “Stăpân de pajiști”.
În Arad poetul locuia pe Calea Romanilor, divorțase de Maria și se căsătorise dramatic cu o mașină de scris albă, Consuela. Scria o poezie centrată pe câteva obsesii: râul, salcâmii, maria, măicuța. După 1990 viața lui a devenit tot mai dramatică. S-a izolat, era un solitar căruia nu puteai să-i aduci niciun sprijin, avea o artă de a refuza orice ajutor. A locuit apoi într-un demisol pe strada Transilvaniei, în condiții dantești.
Vasile Dan a citit un text “ȘI”, care are ceva din atmosfera și situația în care s-a stins. Iată:

Şi frunzele de salcâm să nu moară
şi trupul tău femeie să nu putrezească în noapte
şi florile de mentă să nu se facă scrum

Şi iarba să nu crească pe turnurile combinatului
şi tramvaiele să nu tulbure maidanele intravilane
şi pulpele cerului de durere să nu urle

Şi podul municipiului să nu gâtuiască râul
şi contabilul să nu înnebunească de crizanteme
şi vântul să nu sucombe blazoanele pădurii

Şi lespezi să nu acopere sămânţa cea bună
şi fântâna să nu înseteze pământul şi fluturii
şi lucerna şi cucul şi sufletul însinguratului

Emil Șimăndan l-a cunoscut pe Mihai Traianu din vremea studenției când frecventa cenaclurile clujene, fiind prezent la toate ședințele. Era o personalitate tonică, prezența lui te intimida. Între 1992 și 1994 a publicat în Curierul Aradului” diverse reportaje pe care le scria din imaginație. A iubit-o pe Maria, care ar fi fugit cu un șofer de tir. În lipsa ei, citea versuri secretarei din redacție, dnei Albu. Numele din buletin al poetului ar fi fost Chișu.
Vasile Leac a rememorat întâlnirile cu poetul care își trăia ultimii ani în Arad, orașul de pe râu. Tânărul poet a făcut un lucru extraordinar. I-a recuperat ultimul volum, nepublicat, l-a adus în atenția tinerilor poeți și a cititorilor noi și are de gând, când perioada de criză se va încheia, să publice o antologie din textele poetului.

2.
Textele citite de Adriana Agrijan, preponderent scenice, prin limbaj și prin imagini minimale, creează o atmosferă suprarealistă, mergând adesea spre absurd alienant, gen Eugen Ionesco, spre ermetic. O poezie artificioasă, fără a fi falsă, care sugerează o anume revoltă a tinerilor față de realitate/lume. Cultivând un melanj între formula clasică /rimată / baladescă și tiparul nou /modern /postmodern.
Lui Vasile Leac nu i se pare cea mai fericită formula de neaoș plus modern. E de părere că ar trebui să fie mai detașată de artificii, de lumină și de suflet.
Sorin Despot a afirmat că e greu să spui lucruri frumoase folosind cuvinte mari. Totuși, unele versuri conțin imagini reușite în care nu găsești trauma poeziei feminine care se practică acum. Importantă în poezie e tehnica (un text trebuie lucrat mult, trebuie rescris, șlefuit) și o “ureche textuală” la care poetul ajunge mai devreme sau mai târziu.
Claudiu Stelian Georgescu apreciază textele în care se simte revolta interioară; vocabularul e prea încărcat, uneori textele sunt prea raționale. Le preferă pe cele care se caracterizează prin armonie, ritm, vivacitate, stil jucăuș.
Constantin Dehelean a apreciat versurile scrise cu rimă. Crede că miza literaturii este sinceritatea.

3.
Sorin Despot a fost protagonistul unui spectacol de mare efect. Cu pălărie și cu țigară. Structură histrionică prin excelență, și-a citit poemele ca un adevărat actor. A tras și a nimerit. Ne-a dat pe spate.
Vasile Dan a apreciat senzația de autenticitate, suflul poemelor, ca o maree sub luna plină. Poetul cultivă o artă a disimulării și o retorică narativă ca-n poezia bună americană. Un antilirism ironic, persiflant, o dezabuzare poetică, o strângere de gât a retoricii imaculate, o dizlocare a rutinei verbale, gestuale, toate acestea întâmplându-se firesc și elaborat la un poet care mărturisește că studiază diverse tipare de comunicare. O poezie polemică, uneori cam teribilistă prin atmosferă, referințe, limbaj, titlu.
Siderat, Iulian Leonard a articulat câteva cuvinte: pe scurt, am fost acolo, acestea sunt chestii care ni s-au întâmplat (făcând aluzie la anii studenției petrecuți împreună).
După toate întâmplările astea, tinerii au pornit agale spre KF.

Lucia Cuciureanu

P.S. Poeziile le găsiți pe blogul cenaclului ADN literar http://cenacluladnliterar.blogspot.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu