poeme de Mircea Jurcă
Balada stalkerului
Prin derma bătucită de ucenicie
Prin case mari, cărturăreşti
Aleargă laptele supt din hârtie!
Când te întreb pe ce cărări pluteşti
La steaua care urlă de furie
Cercând să ne ajungă prin fereşti
Din calea mea să nu te mai fereşti
Că vin să te îmbrac în poezie!
Te voi spăima cu măşti groteşti
Pe rânjet o să-mi trag o pălărie
La miezul nopţii te-oi purta-n dovleci-caleşti
Ascunşi în metatext şi-alegorie
Cu forţa minţii-Om sparge sâmburi de poveşti
Vom bea din Ved(r)e stropi de veşnicie
Tot operând cuvinte fără-anestezie
Picior după picior ne-om depărta de Ipoteşti
În cea dintâi, spre dincolo, călătorie…
Passwords
Stau în calea voastră ca o barieră
Şi nu vă las să treceţi!
Degeaba vă deghizaţi, vă puneţi măşti sau pene,
peruci, favoriţi, ochelari negri, pseudonime…
Nu mă păcăliţi!
Pentru că sunt (grădinar) de-al vostru!
Am şi eu paznicul meu personal
care râde cu poftă
de toate tertipurile mele savante…
El e mai tare ca mine, eu, decât voi!
Astfel stăm încremeniţi în salt
ca săgeata lui Zenon,
ne cerem obolul unul altuia
şi nu-l dăm!
În timp ce pe buzele noastre de nisip
parolele se uzează moral…
Cafeneaua literară ipotetică
La birtul unde cafeaua e pentru novici
Inde curg valuri de votcă
Iar ţigara n-are rost a fi aprinsă
Pen’că ocnaşii respiră cum fumează
Cuvintele se pierd în lătratul tusei
Pe când încearcă să dea un sărut cerului
Sfioşi ca întotdeauna cu iubirea de comesean…
Am tras draperiile albastre şi ne-am învelit în blues
Pavăză împotriva uitării, înăuntru…
Nimic nu se pierde
Şi, dureros, nimic nu se câştigă…
Iar doctorul Bănescu, pre EA călcând,
A luat-o înainte şi ne strigă…
Comentarii
Trimiteți un comentariu