luni, 11 martie 2013

Sabina Comșa - Trotineta și alte poeme

Mistic
Mama a fost aşa de încântată când a comandat piţa că 
a pus în vitrină cutia de carton plus recipientul pentru 
checiap ea şi vecina în fiecare săptămână le 
aranjajă altfel le şterg de praf 
vor să aibă mai multe 
expoziţii să taie bilet la rubedenii 
 dacă te uiţi mai bine vezi cum
petele de grăsime din interiorul cutiei  au format poza Maicii Domnului.

Lumină
Unii adorm când semafoarele
Pâlpâie într-o singură culoare.
Atunci, pe strada din spate se
întâlnesc nebunii. Nebuni îmbră-
caţi în fluturi de noapte, cu aripi 
acoperite de praf de tranchilizante.
La lumina semafoarelor, joacă un  
remi, unii ca piese şi unii ca table.
Cine câştigă acela va căuta în 
fiecare crăpătură a drumului o margine a
negativului  de sub beton 
pe care sunt impregnate atâtea tălpi.
Printre atâtea modele de papuci 
şi-ar putea găsi copii, mamele sau 
câinii şi chiar pe ei înşişi pe vremea
 când nu le plăcea să joace remi.

“Ai uană liv forevăr”
Adrian ştie că într-o zi va muri şi mormântul său va fi prevăzut cu un lcd de pe care printr-o singură atingere să-i citeşti opera. Ce bine că e tehnica aşa de avansată, ce prostie să mori în secolul XIX -se gândeşte Adrian. El vrea să fie îmbălsămat, uns cu ulei sfinţit de prezentatoarele tv, învelit în hârtie cerată ca pe prăjituri, vrea chiar şi o lavalieră în dreptul pieptului, cuvintele lui nu trebuie să se piardă. Adrian ştie că el va trăi etern. Toţi discipolii cărora le-a aranjat de n ori degetul la tâmplă se vor chinui să facă rost de adn-ul lui, ca să-şi cloneze copii sau să îl amestece cu substanţe miraculoase pentru elixirul tinereţi sau o armă biologică Ce bine că există arme biologice- se gândeşte Adrian. Adrian ştie că femeile, în viitor, vor purta lenjerie intimă cu versurile lui pe ea şi se vor mişca aşa încât, vor ajunge unele lângă altele şi vor forma o altă operă genială, iar autografele lui nu se vor mai vinde ca azi pe un pachet de ţigări, ci pe maşini zburatoare şi roboţi. Dar, dacă lenjeria va fi şi ea virtuală?- se gândeşte Adrian.

Doi
Tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă sex în parcul din spatele blocului. Au trimis invitaţii la nepoţii din-afară; comandate special, portocalii cu marginile franjurate, cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterală şi o poză veche făcută odată de Nae’ securistu’ la prima lor întâlnire. În primele ore, tataie cu un centimetru şi alte scule de inginer agronom s-a învârtit să măsoare locul, umiditatea şi chiar soiul pământului din parc. În tot acest timp, mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon, steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. Tataie a considerat necesar să demonteze un legăn şi câteva balansoare, ceea ce a durat o vreme, cam trei zile. Dar nicio problemă mamaie avea provizi pentru tot blocul, masa de protocol includea pâine făcută în casă, murături şi lapte de la ţară. Administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare, a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe, a pus Beatles şi Maria Ciobanu. În groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi şi în spatele ei s-a proiectat de la parter, pe plopi, un filmuleţ cu mamaie la cratiţă, cu tataie pe tractor, cu mamaie alăptând, cu tataie mulgând vaca, cu mamaie şi tataie la cursul de sârba, cu mamaie şi tataie în piaţă la ruşi. La ora 11 fix, sub uralele vecinilor, care aruncau cu orez şi confeti, cei doi au apărut goi, ţinându-se de acelaşi baston; au zâmbit, niciunul nu-şi purta proteza. S-au aşezat în groapă, s-au încolăcit de căteva ori şi au murit aşa. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10.

Despre mâine sau a lua pulsul
Părinţii mei joacă table. Ascultă Dida Drăgan, de fiecare dată când ea inspiră, zarurile se răsucesc ca un carusel. Şase cinque, tri-tri, cingo cing. Dintr-un carusel de genu’ am ieşit şi eu şi sora-mea şi toată mâncarea gătită din viaţa mea. Degetele alor mei deasupra mesei refac modelul de pe cuvertură, întinderea uleiului în tava de prăjituri şi ticul nervos când aştepţi la rând, la baie. Mama: Trebe să fac o poartă aicea . Mama: Băgamia-şi. Tata: Hai să vedem fe-ti-ţo! Tata: L-ai dat în mămăliga lui. Două şi alte două, due-due sau două şi altele care se ouă. Pe tablă sunt amprente cu tuş de rebus şi vopsea de avioane –de la tata. Mamaie bagă capul pe uşă, ea şi frigiderul vor avea viitorul asigurat. Tata: I-am ciufulit partida! Mama: Eu ştiu că te mănâncă în fund să câştigi linia! Vreau ca Dida Drăgan să sune să le dea o dedicaţie. La nunta de argint alor mei, toată lumea va avea haine din sutele de pagini de scoruri, din sertarul meu. Acum, bluza mamei formează un al treilea sân şi pielea ei urticată seamănă cu florile de măr de pe piese. Cinci-patru ca la teatru. Spinările lor strâmbe nu formează o talpă, dar reuşesc să încadreze ca două paranteze-masa-o linie de pauză. Meciul a luat sfârşit tata dansează ca Elvis. Mama: Maestre, opreşte-te!

Clovnul retro
Clovnul retro s-a îndrăgostit de Aneta
ce vinde brânză de vaci în piaţă.
Când aceasta mergea la baie
 el îi aranja burdufurile în formă 
de pudeli ca pe baloane.
Clovnul retro i-a ţinut odată umbrela 
lui cambrată deasupra tarabei albastre. 
Clovnul retro i-a promis 
un costum scilpicios de acrobată. 
La spectacol cu faţa plină 
de frişcă a îmbrăţişat-o, 
a simţit atunci mirosul de balegă şi iarbă. 
Şi lumea a aplaudat. 
Şi lumea a aplaudat. 
A aplaudat ţâţele vânzătoarei
lăsate, nişte cearcăne de clovn.

Aurolacul nostru
Poţi să-i zici cum vrei Jimmi, Fransoa, Nelu, Valerică, Şinghe-ling, el este aurolacul nostru. Doarme în scara blocului şi se şterge la fund numa’ cu hârtia de la reclamele lăsate în cutiile de poştă. Eu i-am dus ficusul şi vecinul muşcata şi ş-a pus cartofi la ele în ghiveci, Aneta i-a dat o pungă cu aţe să croşeteze la tot blocu’ o izolaţie interioară. De Craciun, copii venţi la colindat îi lasă 10% din bani, îl mângâie circular după urechi, se aşează în poala lui şi aurolacul nostru le spune ce a văzut el cănd a tras prenadez. Aseară i-am dat creionul meu de ochi, să-şi deseneze o aurolacă cum ştie el mai bine, ciungă de-o mână, cu ţâţe bine conturate într-o helancă jegoasă şi păduchi facultativ. Când lumina se stinge, aurolacul nostru o sărută ca un adevărat Brad Pit.

Trotineta
Pisica bea lapte din scrumiera d-lui Titi, s-a speriat ca un fel de horcăit ca atunci când suni pe cineva  şi telefonul e închis. D-na Titi şi-a pus ochelarii- două capace de Coca Cola ediţie specială, să se uite prin capul d-lui Titi de moli. Fiica d-lui Titi îngrădea casa cu mucuri de ţigară, săpa o gropiţă cu unghia, scuipa un pic şi gata. Soarele se reflecta într-o monstră uşor caldă de urină, d-na Titi o strangea la piept. Ginerele d-lui Titi privea buricul socrului său şi realiza că-i place trabantul. D-nul Titi şi preotul scor unu la doi fără prelungiri. Nepoata d-lui Titi i-a făcut o felicitare cu poza de la fumatul dăunează grav sănătăţii în care a scris Şi eu am plămânii emo, te iubesc şi eşti mişto!. D-nul Titi avea într-o mână telecomanda pe care a continuat să o aibă şi sub pământ legată atent 
cu o sârmuliţă 
de verighetă 
cu bateri noi.

Vedere 
Dinţii tăi aliniaţi
Un pluton de execuţie.

poezie cu bau-bau
Începe noaptea s.f. cu vecina şi pijamaua ei mov; sub ameninţarea telecomenzii, mă uit la tv la teoria conspiraţiei unu, teoria conspiraţiei doi, teoria conspiraţiei revizuită, teoria hiperconspiraţiei.Dacă nu o să fiu cuminte, vecina o să facă pâc! pâc! din telecomandă şi o să dispar într-un câmp electro-bio-magneto-spirito-gravitaţional. Uite ce urât e ăla, dacă te trezeşti cu unul în casă peste tine! zice vecina când vede pe ecran poze cu extratereştri. Ei sunt o ameninţare reală pentru îngheţata ei făcută în casă, pentru pata de salivă ce a lăsat-o pe pernă după o oră, 45 de minute şi 32 de secunde de sforăit, pe partea stângă. Dacă apare de dimineaţă un extraterestru deghizat în domnul poştaş, să-i aducă ziarul Lumea misterelor abonament cu 15%  reducere pentru toate vieţile paralele? Vecina încearcă să mă convingă că am un eu  într-o lume paralelă, ochelarii ei se apropie de mine încât îmi văd viaţa submarină a porilor de pe faţă. Nu crezi?! Nu crezi?! Nu crezi?! spune ea apoi Cine nu crede în eul din lumea paralelă, ia 9.50 la oral, la bac, ă bu bu bu bu! O oră, 45 de minute şi 32 de secunde în care eu nu dorm şi cred că vecina mea a ucis prin parapsihologie un extraterestru pentru a-i pune pielea pe tapet sau a face din el săpun de casă, contra celor care nu cred în cele 7 puncte de non-gravitaţie din România. Dacă aş fi în locul ei m-aş lupta cu extratereştrii într-un desen manga...dar nu este şi asta  o lume paralelă? mă gândesc eu în pijamaua mea I love God! 

din CorpulT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu