duminică, 21 aprilie 2013

Cronică de cenaclu - 5 -



Cronică de cenaclu - 5 -
Cea mai deșteaptă planetă cu insule

Spun de la început. A fost cea mai interesantă întâlnire de până acum. Din trei motive. A citit un poet înzestrat cu talent și deopotrivă cu inteligență. Participarea a fost una record. În sfârșit, a urmat un moment de relaxare, o vizionare de fotografii recente din Țara Sfântă. Discuțiile care au curs șuvoi, într-o atmosferă prietenească, s-au prelungit până târziu, la un pahar de whisky, bitter sau vin din Israel, fiecare după preferințe.
Max Tunia scrie o poezie competitivă, a se citi în primul rând originală. Vocea din poeme nu e una solemnă care vorbește despre mărunțișuri. E omenească, sinceră, caldă, spune lucruri importante. Textele potențează misterele trăirii interioare. Nu e o poezie cu fițe, nu e întortocheată, absconsă, dar e profundă, imaginativă, are tâlc și fior, pune pe gânduri. Autorul are știința titlurilor, acestea fiind ele însele o poemă.
S-a remarcat savoarea acestei poezii surprinzătoare. Un foarte interesant amestec dintre poeticitatea proaspătă, inventată și o antipoeticitate care exprimă o revoltă livrescă. Spune povești care dau savoare vieții. Lucrătura versurilor e mazilesciană. Se raportează într-un mod aparte la postmodernism, păstrându-și un farmec tineresc, gen Romulus Bucur, care printre optzeciștii care îmbătrânesc, e singurul care întinerește. (Gheorghe Mocuța)
Textile surprind viața în complexitatea și frumusețea ei. Titlurile originale stârnesc emoție și nerăbdarea de a le citi (parcurge), de a ajunge în miezul lor fierbinte. Impresia care ți-o lasă e acel atât de dorit catharsis. (Lia Alb)
Autorul reușește să transfigureze stări sufletești printr-o tehnică postmodernă și prin intertextualitate. Textele constituie, de fapt, o fotografie a interiorității celui care le-a scris. (Voichița Macovei)
S-a invocat influența lui Mircea Ivănescu și a suprarealismului, via Gellu Naum cât și cea venită dinspre Salinger. Unele eschive fac ca versurile să fie echivoce. Aglomerarea de imagini, unele explicații sfarmă pe alocuri savoarea versurilor “foarte faine”. (Vasile Leac)
Mesajul textelor poate fi receptat de un cititor constant de poezie. Cuvintele, imaginile, în aparență antipoetice, intră în convenția poetului, care realizează o poezie de impact. (Constantin Butunoi)
Narativitate în exces, dar un stil în care un poet tânăr se poate regăsi. (Andrei Mocuța)
S-au analizat textele și din unghi psihanalitic: defulări, intimitate, teamă, rezervă față de licențios, ieșire din străfunduri a clipei de acum, halucinații care sunt răspunsuri din subconștient. În esență, viață adevărată care curge prin “venele” textelor. (Gheorghe Schwartz)
Poemele fac parte dintr-un tot, au unitate. Probabil acesta e codul care a stat la baza scrierii lor. Doza de  epic, de reportaj al vieții, de consemnare a trăirilor, e cheia găsită și păstrată de poet. Cheia prin care deschide sufletul (inima) și mintea cititorilor/ a auditoriului. (Constantin Dehelean)
Bujor Buda a proiectat pe ecran imagini din excursia recentă în Israel. Locuri sfinte, orașe în care se construiește masiv, deșertul devenit grădină, au fost toate prinse de un fotograf pasionat. Comentatorul imaginilor a vorbit despre cultura țării, despre oamenii ei, despre bucătăria tradițională, despre confortul din localuri și hotel, despre spectacole, momente stradale, religie și despre impresiile prietenilor care l-au însoțit. Va urma o carte, a doua, despre Israel. O așteptăm.
Următoarea întâlnire va avea loc pe 10 mai în același local. Vasile Sărăndan va citi proză. Vom avea și o lansare de carte, numele autorului îl păstrăm deocamdată secret, vrem să fie o mare surpriză.

Lucia Cuciureanu

Un comentariu: