jurnalul lui kafka, încă o dată - Mircea Ivănescu

în oraşul vechi, primăvara vine furiş printre ziduri murdare
şi vechi - nici n-o recunoşti dacă mergi
pe străzile înguste, pe unde încerci
să regăseşti locurile unde ieşea seara să facă o plimbare,

şi pe urmă scria în jurnalul său cât de netrebnică e
suferinţa, şi cum nu poate să scrie.
însă primăvara prin locurile acestea nu e
un anotimp al începutului - şi ştii că e

primăvară doar pentru că lumina e alta.
şi din camerele cu ferestre adânci strada se face
altminteri îngust.. şi peste înalta

faţadă a casei din colţ statuia aşteaptă şi tace.
şi e ca un vers în care se spune cum primăvara
pe străzile oraşului vechi se-mbracă în lumină murdară.