duminică, 9 iunie 2013

Cronica de cenaclu -8-



Cronica de cenaclu -8-
“fuga din urmă”

            Ioan Matiuţ s-a aflat la Cenaclul ADN literar la a patra lansare a noii sale cărţi “fuga din urmă”, apărută anul acesta la Editura Tracus Arte, după cele de la Băile Herculane (zilele revistei Reflex), de la Târgul de carte Bookfest şi de la Maratonul de Poezie şi Jazz de la Muzeul Literaturii Române. A fost o lansare neconvenţională, susţinută de poetul însuşi care şi-a delectat auditoriu cu versuri în lectură proprie. Nu înainte de a avertiza asupra genului de poezie pe care o scrie: scurtă, liberă, esenţializată, menită să sugereze şi să inducă cititorului o stare. Şi totuşi, prietenii prezenţi n-au rezistat ispitei de a se pronunţa în legătură cu poezia sa.

            Vasile Dan a spus de la început că persoana I. Matiuţ nu coincide cu poetul care poartă acelaşi nume. Un poet ciudat la care dedublarea e procedeul literar prin care se ajunge la creaţie. E altfel decât optezecişti, deşi e congener cu aceştia. Cultivă o poezie extrem de filtrată. Printr-o sită deasă strecoară sentimente, iar tehnica apropriată se foloseşte de anacolut şi de versul lipsit de verbe. Versurile sale sunt încărcate cu o electricitate opusă care lasă complet deschisă o semnificaţie. Perplex şi uimit, cititorul este astfel împins într-o stare de graţie şi într-o zonă de mister. Versurile sale alcătuiesc de fapt un singur poem. Ioan Matiuţ nu scrie haiku, care este o specie canonică, riguroasă, cu mize spirituale şi metafizice. Poemele sale sunt stări, blitzuri lirice care, prin succesiune, creează un artificiu de lumini. E lucru rar când un poet e identificabil cu o anumită tehnică. Poezia sa poate părea demodată, anacronică în peisajul liric actual, licenţios, centrat pe sex, extrem de agresiv, direct, cu trimiteri la oameni şi la realităţi. E bună excepţia Ioan Matiuţ. “Un poet bun dânsul”, a conchis.

            S-a mai vorbit despre esenţializare voită, despre prospeţime şi inteligenţă, despre tema dedublării şi despre aspectul aforistic al poeziei. Versurile nu obosesc, deşi cad uneori în platitudine (Constantin Butunoi). S-a apreciat ţinuta grafică a cărţii care-I aparţine artistului plastic Laurian Popa (Lia Alb). Poezia lui Matiuţ este o provocare, rod al meditaţiei şi al reflecţiei, e zen (Carla Ivănescu). S-a apreciat talentul autorului de a-şi rosti versurile şi viclenia cu care se fereşte de verbe (Constantin Dehelean). “Viclenie” care nu i-a caracterizat pe cei care au glosat îndelung pe marginea textelor lui Ioan Matiuţ. Generos, autorul a oferit cărţi, câte un pahar cu vin şi a scris autografe.

            Lucia Cuciureanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu