duminică, 23 iunie 2013

Cronică de cenaclu – 9 –



Căldură mare

                Aşa a fost să fie. Peste treizeci de grade Celsius. Şi totuşi, scriitorii timişoreni şi-au ţinut promisiunea. Mai lipsiţi de fairplay am fost noi, gazdele. Pe lângă câteva absenţe notabile, justificate şi anunţate din timp, ceilalţi absenţi n-au nicio motivare, iar pierderea lor e mare.

                Au participat şase scriitori membri ai Cenaclului “Pavel Dan” din Timişoara. Au citit poezie Ana Puşcaşu, Nicoleta Papp, Andrei Ene şi Marian Oprea, respectiv Alexandru Potcoavă a citit o proză scurtă, intitulată “Avertismentul”, din volumul “Ce a văzut Paris” apărut la Editura Herg Benet, în 2012. Ana Puşcaşu a citit din cartea sa de debut “te aştept ca pe un glonte”, apărută la Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2012, carte care fost bine primită de critică. Nicoleta Papp şi Andrei Ene, studenţi la Litere în Timişoara, ambii deja publicaţi în reviste literare, au venit cu creaţii recente.

                Tinerii poeţi timişoreni fac ţăndări realitatea şi o recompun conform personalităţii lor creatoare. Poezia lor se reţine prin prospeţime şi naturaleţe, fiind reflexul unei subiectivităţi mai mult sau mai puţin afişate. E o poezie vie, cu viaţă lăuntru şi în afară, care trădează nevoia de puritate şi normalitate. Alexandru Potcoavă ţinteşte la statutul pe care cândva l-a atins regretatul Sorin Stoica, maestru de necontestat al prozei scurte contemporane. Povestirile sale vin în orizontul de aşteptare al cititorului care îşi doreşte să fie captivat fără prea multe “bucle” narative. Să fie cutremurat de texte care să-l ţină cu sufletul la gură, eventual cu un final neaşteptat.

                Poeziile sunt narative, cu elemente suprarealiste. De reţinut sunt textele “Săpături arheologice pentru o expoziţie cu acelaşi titlu” de Nicoleta Papp şi “fără titlu” de Andrei Ene. Alexandru Potcoavă mută obiceiuri româneşti în metroul din Paris. Firul narativ al prozei e condus cu o mână sigură (Constantin Butunoi). 

                “Vedeta” Ana Puşcaşu se înscrie în direcţia poetică pe care o ilustrează cu succes Ana Dragu, Cristina Ispas, Teodora Coman, Livia Ştefan sau Krista Szocs. Volumul de debut este foarte bun, iar titlul este unul percutant. Ceilalţi dovedesc talent, dar mai au de lucru, textele au încă balast mult, unele sunt lipsite de coerenţă şi ar trebui periate pe alocuri. Textul lui Alexandru Potcoavă e fermecător, autorul a creat mişcare, personaje, dialoguri pe doar două file. E verosimil, inteligent conceput şi are poantă (M.T.).

                Se remarcă manageriatul conducătorului de cenaclu, Eugen Bunaru, care a adus la ADN literar autori valoroşi şi texte reprezentative. Poemele lui Andrei Ene farmecă prin naturaleţe şi sensibilitate. Fluenţa lor, însă, ar putea constitui la un moment dat, un pericol. Vocea Nicoletei Papp e una tragică. „Domnişoara din Basarabia(confuzie datorată căldurii probabil) Ana Puşcaşu (născută în Petroşani, locuieşte acum în Timişoara unde îşi pregăteşte un doctorat) a citit texte despre o lume nebună, nebună, de care suntem sătui. (Petru M. Haş).

                S-au apreciat poemele lui Marian Oprea pentru lirism şi esenţializare. În versurile Nicoletei Papp se simte o durere (Constantin Dehelean).

                În final, Eugen Bunaru ne-a mulţumit că am dovedit spirit critic şi ne-a amintit: Cenaclul “Pavel Dan” din Timişoara va aniversa în toamnă 55 de ani de existenţă neîntreruptă. Îi urăm, încă de pe acum, La mulţi ani!

Lucia Cuciureanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu