Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Eufrat - Djamal Mahmoud

Imagine
de mii de ani peștera mea privește un râu imens un râu cu sânge de culoarea cerului peștera mea îl mângâie doar când vine ploaie cu praful ei și cu puțin din pielea frunții sale copacii îl împodobesc cu câte-o frunză moartă iar pietrele scot din gura lui din când în când câte-un geamăt de mii de ani peștera mea își dezbracă tăcerile în fiecare noapte le spală cu sângele lui până când răsare în el soarele...

uneori - Max Tunia

Imagine
uneori singurătatea e un praf strălucitor şi dulce o transfuzie cu acid colorat scaunele zboară uşor fotoliul e mai lent atunci când se izbeşte de pereţi cărţile se deschid singure alteori râzi în hohote şi te uiţi în oglindă unde e o mare parte din tine care se scurge pe podea direct în somnul albastru foarte populat de farfurii aruncate cu dibăcie şi dragoste după care cioburile se caută între ele ca-n filmele proaste apoi urmează o grămadă de singurătăţi din ce în ce mai grozave

trei poezii de Eugen Cioclea

Imagine
Adolescentul obişnuit   Adolescentul nu are 16 ani. Umblă la şcoală şi bate mingea pe o pajişte verde, păscută de iezii şi mieii satului, pe care mai tîrziu îi va pierde. El este îndrăgostit de una şi de mai multe fete deodată, dar de fiecare din ele mai mult decît de cealaltă. El îşi lasă să-i crească chica căci gîtul său i se pare prea lung, de aceea cînd trece noaptea prin cîmp, se apleacă pe sub stelele care parcă-l ating. Adolescentul nu vrea să fie sincer - el este deoarece toate cuvintele îl reprezintă. El pînă-n urechile clăpăuge roşeşte pentru cel ce iscusit o să-l mintă. El îşi ia bicicleta de coarne ca taică-său în tinereţe un cal de căpăstru şi o încalecă şi nechează pînă la armată-n buiestru. El este un adolescent obişnuit. Cu bicicleta, în zare, îi stă al naibei de bine, de aceea eu nu mă supăr că îmi întoarce spatele şi îmi aruncă: -Bună seară, bătrîne! Cădere liberă Imaginează-ți că nu s-a deschis parașuta. Se mai întî

poezii de Raluca Șandor Gorcea

Imagine
cu cheia la gât îți dai seama  viața începe de fapt  când te urci prima oară pe bicicletă  și agăți zmeul de ghidon  apoi muști dintr-un măr  și sar schije de lumină și iarbă  apoi vine zâmbetul ei cu viteză din urmă ca un boomerang  zâmbetul ei  un buchet de baloane colorate  spărgându-se în curcubeu deasupra  blocurilor  zâmbetul ei de heliu înălțând întregul cartier  cu stația autobuzului 5  japonezele de la colț  cofetăria în turbion de ecleruri, napolitane  tarabele pieței cu ridichi, cireșe, salata la 1 leu  bibeloul vândut de tanti de la III  și tufele de iasomie  și bătătorul de covoare  bigudiurile și florăresele  farfuriile mici de dulceață  și  bicicleta ta  prima ta bicicletă cu zmeu   doar tu rămâi  ghemuit în burta luminii bătrâne tu  rămâi  și soarele e un frisbee  ea ți-l aruncă dintr-un capăt al verii  pedalează pedalează  să-l prinzi în celălalt chestii