joi, 10 octombrie 2013

poezii de Raluca Șandor Gorcea

Raluca Șandor Gorcea

Când ești obosit vrei acasă, Herg Benet, 2012

  
cu cheia la gât

îți dai seama 
viața începe de fapt 
când te urci prima oară pe bicicletă 
și agăți zmeul de ghidon 
apoi muști dintr-un măr 
și sar schije de lumină și iarbă 
apoi vine zâmbetul ei cu viteză din urmă
ca un boomerang 
zâmbetul ei 
un buchet de baloane colorate 
spărgându-se în curcubeu deasupra 
blocurilor 
zâmbetul ei de heliu
înălțând întregul cartier 
cu stația autobuzului 5 
japonezele de la colț 
cofetăria în turbion de ecleruri, napolitane 
tarabele pieței cu ridichi, cireșe, salata la 1 leu 
bibeloul vândut de tanti de la III 
și tufele de iasomie 
și bătătorul de covoare 
bigudiurile și florăresele 
farfuriile mici de dulceață 
și 
bicicleta ta 
prima ta bicicletă cu zmeu  

doar tu rămâi 
ghemuit în burta luminii bătrâne
tu 
rămâi 
și soarele e un frisbee 
ea ți-l aruncă dintr-un capăt
al verii 
pedalează pedalează 
să-l prinzi în celălalt

chestii de pe drum

atunci ne întorceam de la școală pe jos
deasupra ghiozdanelor erau agăţate vrăbii
și mai sus sârme de telegraf
și copacii
și apoi
se întindea un cer de cocă în care modelam
direct din pleoape
ca la atelier
continente cu rinoceri și girafe
pe mihai viteazu și cheia sol
planeta saturn
și orice altceva
mai citeam dar nu puteam vedea prin cartier
sau la zoo
uneori ne era poftă de cozonac
atunci treceam pe lângă brutărie și mâncam câte o pâine
întreagă
până ajungeam acasă
era fierbinte și moale
așa cum puteam băga mâna în foc că
e dumnezeu iarna
în siberia
care e oricum
foarte departe
și noi nu o să ajungem niciodată acolo
la El

pe vremea când lângă blocul nostru zburau o grămadă de fluturi

îţi amintești Ioana 
mâncam șarlotă la cornet din staţia lui 5 
aerul era un autobuz de vanilie traversându-ne leneș gura 
aveam cheile atârnate la gât o lălăiam pe stradă 
râsul nostru mușca din lume ca dintr-o tabletă de glucoză 
peste noi 
cerul întindea o umbră perfectă   

atunci tu aveai cele mai frumoase jucării din cartier 
cu care nu aveam voie să ne jucăm iar 
eu o aveam pe mama 
cu mâini subţiri ea 
îmi făcea două cozi simetrice 
mâinile ei erau aromate ca o citronadă 
care mergea cu o prăjitură „Pitic“    

apoi alergam după fluturi pe maidanul de lângă bloc 
mereu împreună trupurile noastre 
erau două rachete albe ca în cântecul ăla din film 
spărgând orele una câte una 
creșteam în tăcere 
ne juleam coatele genunchii și după amiezele se făceau roșii 
roșii ca niște cravate făcute ghem 
roșii
ca 
zâmbetul unei comandante de detașament 

mai știi serile de duminică miroseau a șampon de urzică și a oţet 
era mirosul tristeţii 
și peste tot se deschideau geamuri și eram cu toţii chemaţi
acasă 
știi Ioana 
aș vrea azi să mă cheme acasă 
din nou 
și tu nu te-ai supăra dacă aș pleca 
fără să mai stau măcar 
5 minute și gata

când ești obosit vrei acasă

erau lucruri simple
mirosul de săpun și fier de călcat încins
soarele de toamnă ca o vulpe sărind
pe acoperișuri,
pe blocuri, până în balconul nostru
înfășurându-se moale în jurul lumii,
erau Mama și Tata
atât de înalți decupând aerul bucătăriei
și privirea mea se ridica în
zepelinul auriu al luminii dintre ei
– era o bucătărie plină de dragoste
seara se vărsa încet în camere
umplând spațiul dintre
mâna mamei și spinarea galbenă a pisicii
dintre masa cu farfurii si ardeii puși la copt
dintre păsări și aripile lor
întinse
când plecau
timpul se mula tăcut pe casa noastră,
pe șotroanele colorate
cu fetițe în prelungirea lor
unu, doi, trei
patru-cinci
hai acasă
mai lasă-mă puțin
încă
puțin
șase
șapte
opt-nouă
ai obosit e târziu
erau lucruri simple
hai
acasă

amiaza

fetiţa doarme cu pumnii
strânși
pumnii fetiţei au mărimea și culoarea
unei caise
luminează sub pătură

înot până acolo
pe întuneric
unde ajung
se deschide
o toamnă
în care suntem toţi
și ne ţinem de mâini în jurul mesei
ca în filme

pe masă un coș mare
cu fructe
în fructe e foarte liniște
când mușcăm
liniștea ne intră în gură
și ne înghite

fetiţa respiră ușor
cum vântul umple apoi golește
o pânză colorată

Un comentariu:

  1. O autoare excelenta. Abia acum incepe lumea sa recepteze cum trebuie volumul ei de debut.

    RăspundețiȘtergere