poezii de Angela Marinescu
ACEASTĂ NOAPTE Această noapte însetată de dragoste îmi țâșnește din piept precum atunci, de mult, când încă foarte tânără scuipam sânge pe pereții plini de fum ai spitalului din vârful muntelui. în plimbările mele rătăcite și bolnave drumul printre brazi izbucnea direct din plămâni ca un arc de argint înmuiat în rășină sau poate ca un cuvânt care provoacă actul sexual sau, mai exact: plăcerea pură. un șobolan mă urmărește pretutindeni. NOAPTE DE IUNIE Într-o noapte de iunie, când aerul a devenit un cuțit cineva și-a smuls masca. în locul ei a rămas o Sticlă Mată ce rânjea peste capetele noastre. și a spus: nimic nu rămâne din ceea ce este prea puțin prea violent și prea adânc. Pe pagina celui care înnebunește arde mireasma fumului de toamnă în acest Tunel Negru ne repezim ca muștele a spus Cel Nevăzut măsurând cu pași mari Coridorul. pe aceste două coline blânde ca niște oi și albe ca zăpada ne vom retrage după război a spus Cel Plictisit cu capul în alcool. în