ADN literar

Mă doare-n spangă Mă doare-n spangă Da' n-o s-o spui vreodată Mă doare-n buzdugan Da' n-o s-o spui vreodată Mă doare-n cardan Mă doare-n ungător Mă doare-n alte alea Mă doare-n tolbă Da' p-asta n-o s-o spui vreodată Da' n-o s-o spui vreodată. S-a spus totul de-o sută de ori S-a spus totul şi încă mai bine De-o sută de ori decât mine Aşa-ncât dacă scriu nişte versuri Asta-i ca să m-amuz Asta-i ca să m-amuz Asta-i ca să m-amuz şi fac pe nasul vostru. Viaţa e ca o măsea Viaţa e ca o măsea La-nceput nu iei aminte Şi tot mesteci înainte Da' se strică dintr-odată Şi ţi-e rău şi ţii la ea S-o-ngrijeşti ca niciodată Iar de vrei să te faci bine Tre' să-ţi smulgi viaţa din tine Un poet Un poet Este-o fiinţă unică, În grămezi de exemplare, Ce gândeşte doar în rime Scrie doar în sonuri rare Şi pe teme - felurime Despre verzi, despre uscate Dar magnifice sunt toate.   Traducere de Linda-Maria Baros  

N-aș prea vrea ca s-o mierlesc N-aș prea vrea ca s-o mierlesc Făr' să văz, c-ar fi nasol, Câini în Mexic soilind Fără nici un vis câinesc Și maimuțe-n fundu’ gol P-unii tropice halind Și păienjeni de argint În plase pline de bule N-aș prea vrea ca s-o mierlesc Făr-să știu dacă luna de cleștar Care pare un biștar Are corn de staniol Dacă soarele e rece Dacă anotimpurile, patru, Patru sunt cu-adevărat Fără să fi încercat Să-mi trag fusta peste-o bucă Și să ies pe strada mare Fără să mă fi uitat Într-o gură de burlan Far’ să trag câte-o măciucă În locșoare mai bizare N-aș prea vrea s-o iau la vale Far’ să știu și eu ce-i lepra Da' și ale șapte boale Cu care te pricopsești pe jos Nici ce-i bine nici ce-i rău Să nu mă mai amărască Dac-as ști dac-aș ști C-am să le fac safteaua Și de-azemenea ar fi Tot ce-n mine zace Tot ce prețuiesc Că știu eu ce-mi place Fundul mării de smarald Unde algele dansează Pe nisipul ondulat Iarba-arsă-n iunie Și p