poezii de Boris Vian
Mă doare-n spangă Mă doare-n spangă Da' n-o s-o spui vreodată Mă doare-n buzdugan Da' n-o s-o spui vreodată Mă doare-n cardan Mă doare-n ungător Mă doare-n alte alea Mă doare-n tolbă Da' p-asta n-o s-o spui vreodată Da' n-o s-o spui vreodată. S-a spus totul de-o sută de ori S-a spus totul şi încă mai bine De-o sută de ori decât mine Aşa-ncât dacă scriu nişte versuri Asta-i ca să m-amuz Asta-i ca să m-amuz Asta-i ca să m-amuz şi fac pe nasul vostru. Viaţa e ca o măsea Viaţa e ca o măsea La-nceput nu iei aminte Şi tot mesteci înainte Da' se strică dintr-odată Şi ţi-e rău şi ţii la ea S-o-ngrijeşti ca niciodată Iar de vrei să te faci bine Tre' să-ţi smulgi viaţa din tine Un poet Un poet Este-o fiinţă unică, În grămezi de exemplare, Ce gândeşte doar în rime Scrie doar în sonuri rare Şi pe teme - felurime Despre verzi, despre uscate Dar magnifice sunt toate. Traducere de Linda-Maria Baros