Postări

Se afișează postări cu eticheta Daniel Turcea

poeme de Daniel Turcea

Imagine
Cunoaştere a cunoaşte cerul, înseamnă a fi cerul şi acel tu ce adie e apă şi duh ţara cea rară pentru care vă iert de ce va veni ne aduce aminte deşi trupul poate că nu e doar o colibă-n deşert îngropaţi morţii ca pe seminţe vocile ca un oraş de sticlă Despre neînserata iubire uimire numim acum adevăratul chip al firii şi minunea e o uşă în plinătatea razelor deschisă dar razele sunt numai urmele şi urma şi slava-i lumina faţa - şi nici un om nu-l putea privi - asemenea unui mort înviat - bucuria cu faţa descoperită nu cu aripi trupeşti, ca o pasăre ci ale Duhului, prea uşor răpindu-se Explozia Sângele e desi g ur lumina cum decade în geometrii Umbră a Semnului Yang, lung exod - plexuri vii, din zăpada din însăşi Afara visării de lumi - viaţa baal te născu tu născând-o dar dacă Timpul e Narcis dacă realul e visul ce ne bănuie, Tu eşti şi nu eşti asfixiante fereşti peisaje cu oameni în gură ploi de sânge între cru