Poem 000 - Emil Brumaru
Mi-am amintit! Coşmar matinal. Mă trezesc la 4.15, readorm, iar mă trezesc, tot aşa de mai multe ori. Pînă ce apare coşmarul de serviciu! Sînt într-un spital mare, pacient cu o boală relativ uşoară. Merg şi acasă din cînd în cînd. Mi se dă o rezervă. Îmi place o doctoriţă cu fusta roşie, blondă, caut mereu să fiu în rezerva ei. Acum am o rezervă de lux. Vine şi mama să mă vadă, apoi apare tata într-un palton impecabil, foarte elegant. Mama zice ceva. Tata aruncă enervat o pungă mare pe jos şi pleacă furios. Mama pleacă şi ea, nedumerită. Punga se sparge, curg bomboane dreptunghiulare, parcă şi castane, e o vraişte pe covorul rezervei. Tocmai trece o delegaţie de englezi. Trece şi doctoriţa cu fustă roşie, dar dispare. Mă gîndesc să renunţ la medicină. Explic ce e cu dezordinea unei surori medicale. Mă dau jos din pat şi caut să bag într-o pungă tot. Cînd termin, constat că punga nu are fund şi iar curge tot ce am strîns cu migală, chinuitor de greu. Pe pat văd poşeta albă