Postări

Se afișează postări cu eticheta Gabriela Tudoran

câteva poeme de Gabriela Tudoran

Imagine
Apa aceasta e   Apa aceasta, Nu e îndeajuns de adâncă Să mă înec. Apa aceasta, Nu e îndeajuns de rece Ca să nu o suport. Apa aceasta Nu e îndeajuns de sărată Să nu poată trăi peştii în ea. Apa aceasta, Nu e îndeajuns de mică Să nu pot înota Dar... Apa aceasta, Nu e îndeajuns de apă Ca să curgă. * * * Pentru că iarba e verde Iar cerul albastru, Aerul cuprins între iarbă şi cer Este plumburiu Aşa îl văd eu, Pentru că unul din noi este alb Iar celălalt negru Şi totul în jurul nostru este gri, Până şi razele soarelui Incandescente şi atât de strălucitoare Până mai ieri, Sunt nuanţele acum De un gri, care orbeşte Cu stridenţa lui Privirile bolnave de invidie Ca şi cum, eu şi el Am fi vindecaţi De concubinajul nostru Uitându-l pe Dumnezeu. Prizonier   Prezenţa ta, E celula în care disper Iar vorbele tale, Zăbrelele ferăstruicii Prin care mă vede soarele. Cătuşele mi-au însângerat mâinile,