poeme de Ionel Ciupureanu
Aidoma apei Iată şi visul dar numai o parte din el tu dormi într-o barcă strivind barca eu astup fereastra şi mă-nvelesc cu ceva lasă şi caloriferul să zacă mai numără şi frunzele stivuieşte ce mai rămâne mi-amintesc vântul se clatină instinctele noastre rătăcesc şi se extenuează dac-aş fi treaz aş călători prin debara o parte din mine ar putea merge aidoma apei şi-atunci aş încuraja nebunia o parte din tine mi-ar strica jucăriile şi ce-ai cu mine dacă mă-nec în sandale şi-n capot. E logic şi e destul Dacă-ţi voi ţine de urât spaţiul pe care l-ai inventat nu te va devora şi nu-i chiar aşa de cumplit aerul dintre noi nu contează cataplasma ta e încă vie şi cuvintele nu vor să se oprească te rog ţine-mi şi tu de urât e simplu e destul şi e logic nici carnea nu te va abandona înţelept ar fi să mai salivăm împreună e simplu e logic şi e destul şi nu-i chiar aşa de cumplit . din Revista