Postări

Se afișează postări cu eticheta Jacques Prévert

Cafeaua de dimineață - Jacques Prévert

Imagine
el și-a pus cafeaua liniștit în ceașcă, laptele l-a pus în ceașca de cafea, zahărul l-a pus în cafeaua cu lapte și cu lingurița l-a amestecat. a băut cafeaua, ceașca a lăsat fără să-mi vorbească. a scos o țigară, a fumat tăcut, s-a jucat cu fumul – cercuri a făcut – a pus, calm, tot scrumul într-o scrumieră fără să-mi vorbească. fără să mă privească. și s-a ridicat, și-a pus pălăria cu un gest distrat, și-a luat pe umeri mantaua de ploaie, pentru că ploua, apoi a plecat. a plecat în ploaie fără să-mi vorbească. fără să mă privească. (și atunci mi-am strâns fruntea grea în palme și am plâns… am plâns… )   (în traducerea lui Gellu Naum)

Această dragoste - Jacques Prévert

Imagine
Această dragoste atât de violentă atât de firavă atât de tandră atât de disperată această dragoste frumoasă ca ziua şi urâtă ca vremea când vremea e urâtă această dragoste atât de adevărată atât de frumoasă atât de fericită scăldată-n bucurie şi-atât de derizorie tremurând de spaimă ca un copil în beznă şi totuşi sigură de ea ca omul calm în miez de noapte această dragoste ce sperie pe atâţia şi-i face să vorbească şi-i face să blesteme această dragoste păzită pentru că noi o păzim această dragoste hăituită, rănită, călcată -n picioare, isprăvită, negată, uitată această dragoste-ntreagă atât de vie încă şi însorită este dragostea ta este dragostea mea a celui care-a fost acest lucru pururea altul şi mereu neschimbat la fel de-adevărată ca o plantă şi ca o pasăre vibrând caldă şi vie ca vara noi amândoi putem să mergem şi să ne întoarcem putem să uităm pe urmă s-adormim să ne trezim, să suferim, să-mbătrânim să adormim din nou sau să visăm la

Plimbarea lui Picasso - Jacques Prévert

Imagine
Pe-o farfurie rotundă de porţelan pe-o farfurie adevărată pozează-un măr cam trist de-astădată în faţa sa un pictor realist degeaba-ncearcă să picteze mărul aşa cum e pentru că mărul nu se lasă dus el are un cuvânt de spus mărul şi multe-ocoluri în coaja lui de măr şi iată-l că se-ntoarce pe farfuria lui adevărată se întoarc mărul se travesteşte în fruct frumos şi deghizat să-i facă în necaz şi dezolat abia atunci pictorul realist începe să priceapă şi să fie trist cînd vede că-orice aparenţă a mărului e contra lui iar pictorul e ameţit ba chiar scăpînd modelul din vedere-a adormit atuncea Picasso trecea pe-acolo liniştit aşa cum trece el obişnuit în fiecare zi pe oriunde ca la el acasă şi vede pictorul cum doarme şi mărul şi farfuria rotundă şi frumoasă şi-şi spune ce idee-i şi asta ca să pictezi un măr şi-apoi pune mîna pe el şi-l mănîncă iar măru-i mulţumeşte şi Picasso mai sparge şi farfuria care nici pîs nu zise. Şi-apoi plecînd zîmbeşt

poezii de Jacques Prévert

Imagine
Ca să faci portretul unei păsări Mai întâi pictezi o colivie cu uşiţa larg deschisă, apoi pictezi ceva cât mai drăguţ şi cât mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasăre; pe urmă pui tabloul pe-un copac într-o grădină, într-un crâng, într-o pădure şi te ascunzi după copac fără o vorbă fără să te mişti… Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede, dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani până se hotărăşte. Atunci nu te descuraja – aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi. Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte n-au nici o legătură cu faptul că tabloul e reuşit sau nu. Când pasărea soseşte – dacă soseşte – păstrezi cea mai adâncă linişte: aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie şi după ce a intrat închizi uşiţa binişor cu pensula, apoi ştergi toate gratiile una câte una cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană. Pe urmă faci portretul arborelui, alegând din toate crengile pe cele mai frumoase, iar pentru pasăre pictezi după aceea frunzişul verde şi răcoare

două poezii de Jacques Prévert

Imagine
Ca să faci portretul unei păsări Mai întâi pictezi o colivie cu uşiţa larg deschisă, apoi pictezi ceva cât mai drăguţ şi cât mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasăre; pe urmă pui tabloul pe-un copac într-o grădină, într-un crâng, într-o pădure şi te ascunzi după copac fără o vorbă fără să te mişti… Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede, dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani până se hotărăşte. Atunci nu te descuraja – aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi. Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte n-au nici o legătură cu faptul că tabloul e reuşit sau nu. Când pasărea soseşte – dacă soseşte – păstrezi cea mai adâncă linişte: aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie şi după ce a intrat închizi uşiţa binişor cu pensula, apoi ştergi toate gratiile una câte una cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană. Pe urmă faci portretul arborelui, alegând din toate crengile pe cele mai frumoase, iar pentru pasăre pi