Postări

Se afișează postări cu eticheta Max Blecher

trei poeme de Max Blecher

Imagine
Eternitate   Paşii ne cunosc abisul Trupul ne plimbă cerul Furtuna pierde bucăţi de carne Tot mai vagă tot mai slabă Este un început albastru În acest peisaj terestru Şi altul răzbunător Ca un deget tăiat Vezi doar ce femeia se rostogoleşte Ca un fus Şi copiază delta ei Pe delta apelor. Menajerie Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri Şi dinţi de săbii ca să te muşc, să te latru Iată-mă-s şarpele tău ca să te ispitesc Cu mărul soarelui să te otrăvesc Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown Jonglând cu popice ca să te fac să râzi Iată-mă-s girafa ta. Majusculă În textul zilei, citeşte-mă A Iată-mă-s vulturul din asfinţit Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.  Poem I   Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre şi mi-o trimite încărcată cu catifea de ochi negri şi diamante mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire şi aripile lui căzute scârţâie sub picioarele tale pe zăp