poezii de Mihai Traianu
Și Și frunzele de salcâm să nu moară și trupul tău de femeie să nu putrezească în noapte și florile de mentă să nu se facă scrum Și iarba să nu crească pe turnurile combinatului și tramvaiele să nu tulbure maidanele intravilane și pulpele cerului de durere să nu urle Și podul municipiului să nu gâtuiască râul și contabilul să nu înnebunească de crizanteme și vântul să nu sucombe blazoanele pădurii Și lespezi să nu acopere sămânța cea bună și fântâna să nu înseteze pământul și fluturii și lucerna și cucul și sufletul însinguratului Să întinzi mâna Să întinzi mâna să prelungești dar viața unui prieten umbra lui pe pământ Să treacă ierni și valuri de iarbă să întinzi viața lui pe fața zilelor să bată dar inima lui peste încremenirea pietrelor de râu și mugurul crud Să adaugi un răsărit peste suflarea lui o creangă înflorită o închipuire a ploii chiar să-l îndemni la iubire adică iubirea pentru o femeie iubirea de patrie i