poezii de Raluca Ciochină
*** mamă, tu nu ştii nimic despre mine cine sunt şi ce-mi amintesc povestea trebuie spusă în tăcere pentru că niciuna din noi nu mai poate înţelege cuvintele *** în casa tatălui meu copii cu feţele murdare se-mbrăţişează în tăcere până adorm nu le spune nimeni nicio poveste *** nu aud voci sunt prea multe guri în mine căci tata e monstrul cu şapte capete care mă devorează în tăcere *** cine sunt eu altcineva decât cea care tremură când tata o arată cu degetul pe perete sunt copilul femeia mama bărbatul fratele pe care nu l-am avut niciodată şi în mintea mea trebuie să refac totul e ca şi cum aş uita că tata-şobolanul roade noaptea oblonul de lemn şi gratiile şi piciorul patului *** spune-mi ce simţi, nu ce gândeşti simt cum cineva îmi bate cuie în gât ca să tac iar eu mă prăbuşesc pe iarba atât de verde din caietul de desen de-acum douăzeci de ani *** din cameră în cameră bântui în casa tatălui meu şi mă văd cum st