Postări

Se afișează postări cu eticheta T.S. Khasis

38 - T.S. Khasis

Imagine
te poţi ridica în plină mahmureală să priveşti ploaia şi să scrii ceva despre ploaie? e tot ce ţi-a mai rămas. pe la 5 dimineaţa a mers în vîrful picioarelor pînă la frigider, a şoptit ceva de neînţeles în lumina rece a frigiderului, doar pentru sine, deşi spera să-l audă cineva, cei cîţiva porumbei sau poate florăreasa din colţ şi bill shankly care spunea că fotbalul nu ţine de viaţă şi moarte, e mult mai mult de atît. numai iepurii se mai sperie la 5 dimineaţa şi stau cu urechile ciulite, iepurii şi dragostea ta de care îmi spui prea puţine. în tăcere, gîndacii de bucătărie se hrănesc cu resturile noastre. a deschis fereastra, a tras aer în plămîni de parcă ar fi aprins un joint: – nu e nimeni aici, nu vreau să fie cineva aici. pur şi simplu nu mai avea rost.  

un poem de T.S. Khasis

Imagine
1) frec călcîiele şosetelor (nişte şosete primite din austria pe care s-a imprimat imaginea turnului eiffel) îmi spun că sînt responsabil, util (la radio cătălin rusu a băgat corelli) cînd beau cafea din cana pe care v. leac mi-a adus-o de la praga o ţin în aşa fel încît franz kafka în pardesiu şi cu baston să-mi stea o zecime de secund în faţă un gîndac îmi traversează globii oculari - un cuier, patul, haine, scaune, o masă mică, o masă mare două prosoape, casetofonul, cărţile, încălţămintea îmi rotesc capul de la stînga la dreapta şi de la dreapta spre... repetîndu-mi cu o voce baritonală: ei, bine, omule, eşti plin de speranţă - şi mă ridic pentru o clipă în vîrful picioarelor plin de speranţă 2) singurul lucru utilizabil pe care îl am de la tata e-un glonte care nu a împuşcat nici un om nici un zid mă în