Postări

Se afișează postări cu eticheta Traian T. Coșovei

Eu nu ştiu nimic despre îngeri - Traian T. Coșovei

Imagine
Eu nu ştiu nimic despre îngeri, dar cred                                             că ei se nasc din marea ta indiferență. Din umbre. Din resturile bătăliei de la Waterloo. Din personaje de science-fiction. SF. O lume ascunsă dincolo de nori. Nimic mai mult. Fermieri vorbind englezește. Plantând tutun şi sfeclă de zahăr. Sau ienibahar. Sau orice altceva ce mi-ar smulge un gând despre tine. Eu nu ştiu nimic despre îngeri, dar lasă-mă să-ți fiu măcar umbra, măcar spiritul protector din dreptul vitrinei în care te opreşti să-ți aranjezi părul printre lupii cu pungă şi urşii Panda năpârliți din propria lor lipsă de interes. Lasă-mă să-ți fiu tristețea care te sfâşie ca pe o cămașă. Fară martori-ca un monstru sacru pe coperta                                         unei reviste de mare tiraj Deasupra, totul se petrece după vechi legi astronomice. Precise. Faste: câtă frunză la atâta iarbă... Totul calculat dinainte ca şi această dorință inexplicabilă de a trece în cuvinte spinările verzi

Ninsoarea electrică - Traian T. Coșovei

Imagine
Trec printr-o ninsoare albastră, nehotărîtă ca printr-un coridor unde păsări mecanice plîng pe umerii mei cu lacrimi electrice. Trec şi păsările mă poartă la gîtul lor suspendat între două întîmplări, cu inima bătînd între două ecouri (şi prăbuşit între două trupuri, aidoma unui strigăt între două guri înfometate de mine şi aşteptîndu-mă şi dorindu-mă dintr-odată). Ştiu, ştiu că totul e foarte tîrziu, că totul se zbate între două discuri electrostatice, dar ce-mi spuneţi voi? Îmi arătaţi o alcătuire de roţi dinţate şi pîrghii şi-mi spuneţi: Iată, aceştia sînt părinţii tăi; Iată, aceasta este inima ta — ia-o şi poart-o mai departe peste cioburile acestei aparenţe... Îmi arătaţi ploaia săpînd în calul de bronz şi-mi spuneţi: Iată, aceasta este ordinea — întîi tu, apoi tu, apoi tu, şi tu şi tu şi tu şi tu... Trec şi deasupra mea stelele fixe susţin aerul între două bătăi de aripi egale lăsate pe umerii mei de păsările transparente ale somnului, (între două ecouri, î