jurnalul lui kafka, încă o dată - Mircea Ivănescu
în oraşul vechi, primăvara vine furiş printre ziduri murdare şi vechi - nici n-o recunoşti dacă mergi pe străzile înguste, pe unde încerci să regăseşti locurile unde ieşea seara să facă o plimbare, şi pe urmă scria în jurnalul său cât de netrebnică e suferinţa, şi cum nu poate să scrie. însă primăvara prin locurile acestea nu e un anotimp al începutului - şi ştii că e primăvară doar pentru că lumina e alta. şi din camerele cu ferestre adânci strada se face altminteri îngust.. şi peste înalta faţadă a casei din colţ statuia aşteaptă şi tace. şi e ca un vers în care se spune cum primăvara pe străzile oraşului vechi se-mbracă în lumină murdară.