Postări

Se afișează postări cu eticheta Andra Rotaru

poezii de Andra Rotaru

Imagine
                Locuri locul ăsta îmi face rău. atunci desenez împrejurimile precum niște drumuri sur- pate. între indicatorii vitali, între derute și obiceiuri voit asimilate: nu am văzut lumina de peste o săptămână - îmi pot induce ușor o stare de amețeală. mă lipsesc de hrană, nu vorbesc cu nimeni, sunt atentă la manii. lovesc în fiecare zi în aceleași puncte fixe, evitând zonele mortale: exersez și învăț ceea ce simte un altul: când fluxul și refluxul sunt controlate de departe, când inhibitorii și exci- tatorii iau cu asalt. primesc ajutorul celorlalți - decadența interiorului propriu, remodelarea lui dintr-un singur material rezistent, un triunghi de aur * dacă am fi așteptat împreună schimbarea semnelor, să fi trecut ca printr-o groapă acoperită cu pământ, să fi intrat până la jumătate. țipătul prelung al unui animal pierdut, hoardele pregătite de atac. nimic din acestea nu s-a întâmplat: legănatul roților poartă cu viteză su

poeme de Andra Rotaru

Imagine
RUE 302 Motto: „În tine sunt un copil fără răni” Melatonin bărbatul meu e copil umezeşte la nesfârşit greaţa sentimentelor noastre el e copilul din care fluturii îşi ridică stăvilar e lăcusta care îşi pierde corpul în agitaţie bărbat cu creneluri care mărunţeşte viaţa fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături şi picioarele lor pe rogojini. în spatele uşii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aştern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roşie cu ei stau lungit exult prin pupile masculine în sepia mă hrănesc îmi umplu iubitul mă baricadez avem vedere direct în ochiul celuilalt în insectarul morţii După amiază sunt sătul de turnurile care se clatină de aerul rece şi durerea care vine stăm rezemaţi în stinghii tasaţi în golul pe care nu-l umplem RUE 302 avem timp de liniştire. î