Postări

milioane de tocuri, super sexy & very high - Ruxandra Cesereanu

Imagine
1. mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău legată cu o eşarfă roşie la ochi piciorul meu de iederă se caţără pe piciorul tău înot prin aer cu umerii înfloriţi în primăvară cristalul swarowski se mişcă pe piept şi măsoară cusătura inimii o cutie plină cu funda ruptă stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgeţile piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braţ tăiat cristalul swarowski mă loveşte în frunte femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires mâna mea se retrage de pe şira spinării mâna ta se retrage până la marginea pieptului părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă piciorul meu de iederă se ridică în aer şi cade piciorul tău aşteaptă şi îmi opreşte căderea.   2.  pe vârful degetelor respiraţia ta e un talisman deşi părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franţuzeşte înot cu spatele şi tocurile pantofilor taie podeaua cu înţepătura lor cei trei paşi înapoi

poezii de Ion Buzu

Imagine
Mail în spam – o treabă murdară Citeam ceva pe la 3.17 noaptea, un capitol cu numele love quarantine și tatăl meu intră în cameră, mă trage într-o parte și îmi spune în șoaptă: „o altă găină, golită pe dinăuntru de măruntaie, moartă, într-un sac ascuns în hambar, să nu se știe despre ea căci e întărită de 2 zile”. Mă gîndesc să-i scriu un mail lui sociu, îl întreb de primele sale 2 cărți, despre care nimeni nu mai știe, doar cîte un fragment ici acolo pe net, de parcă au dispărut cu totul, de parcă nici n-au existat; Tatăl meu spune mai departe: „o arunci în văgăună și timp de o noapte va fi devorată de cîinii vagabonzi, de parcă nici nu a existat”, îmi propune o treabă murdară. sociu nu-mi răspunde, probabil mesajul meu a nimerit direct în spam. Eu accept treaba murdară, în sac mi se pare ok; în sac te afli ca un mail în spam, în sac ești în love quarantine, în sac treci foarte ușor dincolo de starea rigor mortis, în sac îți vezi trupul întărit și înmuiat înap

38 - T.S. Khasis

Imagine
te poţi ridica în plină mahmureală să priveşti ploaia şi să scrii ceva despre ploaie? e tot ce ţi-a mai rămas. pe la 5 dimineaţa a mers în vîrful picioarelor pînă la frigider, a şoptit ceva de neînţeles în lumina rece a frigiderului, doar pentru sine, deşi spera să-l audă cineva, cei cîţiva porumbei sau poate florăreasa din colţ şi bill shankly care spunea că fotbalul nu ţine de viaţă şi moarte, e mult mai mult de atît. numai iepurii se mai sperie la 5 dimineaţa şi stau cu urechile ciulite, iepurii şi dragostea ta de care îmi spui prea puţine. în tăcere, gîndacii de bucătărie se hrănesc cu resturile noastre. a deschis fereastra, a tras aer în plămîni de parcă ar fi aprins un joint: – nu e nimeni aici, nu vreau să fie cineva aici. pur şi simplu nu mai avea rost.  

Odă vântului de apus - Percy Bysshe Shelley

Imagine
Odă vântului de apus I Vânt din Apus, sălbatic, răsuflare A toamnei veștede, tu, care faci Să se stârnească veștedele frunzare Ca stafiile-n fața unui vraci - Întunecate, galbene, lovite De-o boală grea. O, tu, care desfaci Și dai aripi semințelor sfrijite Ce zac în gropi ca hoiturile-n glie; Tu știi că zările vor fi trezite De primăvară - soră-ți azurie Care va podidi întreg pământul - Cu trâmbița-i de foc, fărcând să-nvie Miresme și culori. Căci tu ești vântul Distrugerii și vieții. Crunt ți-e cântul ! II Tu care poți sub bolțile adânci Hoinarii nori ca niște frunze moarte, Ce se târăsc în slăvi sau peste stânci Heruvi de ploaie și de ceruri sparte, Pe-albastra coamă-a valului tău clar, Din marginile zării, de departe Șuvițele furtunilor răsar Cu părul smuls din capul unei crunte Și aprige Menade. Vânt gropar Al anului murind, pe-a cărui frunte Se-nalță-o noapte grea ca un mormânt, Boltită de puterea ta de munte, Din al cărui văzduh de neînfrânt Țâșni-vor flăcări, grindini, aprig vân

poezii de Carol Ann Duffy

Imagine
La depărtări distanță Te vreau și tu nu ești aici. Mă opresc în grădina asta, respirând culoarea ce e gândul înainte de rostire în aerul încremenit. Numele tău însuși e o suflare ștearsă și, deși îl scot din mine iar și iar, îmi scapă printre degete. În seara asta te fac din minte, te imaginez, mișcarea ta mai clară decât cuvintele pe care ți le dau să spui că le-ai mai spus cândva. Oriunde-ai fi acum, în capul meu te uiți la mine fix, stând în picioare-n fața mea pe când lumina rece a orelor târzii se-absoarbe în pământ. Gura nu mi-a ieșit prea bine, însă zâmbești și-așa. Te țin aici aproape, la depărtări distanță, inventând iubirea, până ce strigătele caprimulgilor întrerup și schimbă ce urma să fie, ce era sigur că va fi, în amintire. Stelele ne filmează pentru nimeni. Tu Neinvitat, gândul la tine a rămas până târziu în mintea mea, am adormit, visându-te mult și m-am trezit cu numele tău, ca lacrimile moi, sărate, pe buzele mele, sunetul silabelor lui strălucitoare ca un farmec, ca