Ultimul sonet a lui Keats


De-aș fi ca tine, stea de foc, statornic,
Nu noaptea -prin văpaia strălucirii-
Cu ochi deschis doar să veghez datornic,
Ca un Ermit neadormit al Firii,
Cum unduie ca patrafirul ape
De-a roată țărmurilor omenești
Sau masca moale să-ți privesc de-aproape,
Când munți și văi - zăpadă - învelești...
Nu! Vreau, statornic și neschimbător,
Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă,
Să-l simt săltând și scoborând ușor,
Apururi treaz în dulce neodihnă,
Tăcuta răsuflare să-i ascult
În veci - altfel să mor aș vrea mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

ITHACA - Constantinos Kavafis

corabia – un poem de Matei Vişniec