Ultimul sonet a lui Keats
De-aș fi ca tine, stea de foc, statornic, Nu noaptea -prin văpaia strălucirii- Cu ochi deschis doar să veghez datornic, Ca un Ermit neadormit al Firii, Cum unduie ca patrafirul ape De-a roată țărmurilor omenești Sau masca moale să-ți privesc de-aproape, Când munți și văi - zăpadă - învelești... Nu! Vreau, statornic și neschimbător, Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă, Să-l simt săltând și scoborând ușor, Apururi treaz în dulce neodihnă, Tăcuta răsuflare să-i ascult În veci - altfel să mor aș vrea mai mult.