poezii de Frank Bidart

Adolescență

S-a holbat în ochii mei cu o privire
pe care o pot vedea și-acum.

Avea o privire
care-o străpungea pe-a mea.

Simțeam că știa că eram
invidios pe ce făcea; și știa că dintotdeauna

aș fi vrut să știu la acea vreme
că ceea ce făcea el era ceva după care întotdeauna

voi fi tânjit mai târziu în viață, la fel ca el.

Îi plăcea ceea ce făcea.
Privirea era a extazului pur.

Jubila. Știa.
Încă-mi aduc aminte privirea lui.

Dispoziție

Ca și cum numele pe care le folosim pentru a numi folosința clădirilor
ne radiografiază sufletele, război fără sfârșit:

Palat. Închisoare. Templu. Școală.
Piață. Teatru. Bordel. Bancă.

Război fără sfârșit. Pentru că a numi înseamnă a poseda
visurile necunoscuților, templul

e jignit și cere abolirea bordelului, acum teatru, acum
școală; școala disprețuiește templul, palatul, piața, banca;
banca, prin

refuzul de a-și numi deponenții, îi primește pe toți, cu toate că,
înfuriați, prizonierii
în fiecare noapte macină o altă piatră din grămada de sub palat.

Război fără sfârșit. Deci timp dincolo de timp:

Rupe țesătura. Bate-o-n cuie. Nu
pe perete. Treci prin
perete. În afara

timpului. Bate-l în cuie.

 

traducere Tiberiu Neacșu