Postări

Se afișează postări cu eticheta Emilia Zăgrian

poeme de Emilia Zăgrian

Imagine
anxietate. tasare vertebrală în poziţie dreaptă o spaimă orgasmică într-o cameră verzuie în care am fost silită să adorm cu ceva în braţe cîteodată mă feresc să deschid subiectul uşa rămîne singurul punct de sprijin şi inima o ceaşcă umplută cu vişine putrede în fiecare noapte îmi scrîntesc privirea înghit rezerva de salivă deşi nu cred că voi aranja camera cumva plăcut poate ştii stingerea luminii aduce pace mă poate încălzi o singură apăsare a sînului diluează nepăsarea constantă şi rîsul isteric sărutul moale fixat de gît în plimbarea aceea relaxată aş rade toată melancolia de pe bulevard chiar dacă s-ar reduce la condamnare la moarte să mă plimb cu o inimă roşie roşie ca o arteră de plastic moment prost copiii nu sunt jucării, să nu-i băgăm în gură acelaşi traseu din faţa blocului cîteva voci familiare îmi duc aminte de mama nici azi nu ştie să scrie un sms ultimul mesaj în curs de trimitere a