Postări

Se afișează postări cu eticheta Ioan Es. Pop

poeme de Ioan Es. Pop

Imagine
când mi-a dat sângele pe nas eram singur acasă şi tocmai mă pregăteam să fac cel mai bun lucru din viaţa mea, oricare ar fi fost acela. e bine că s-a întâmplat atunci, pentru că eram total nepregătit să mor, poate de asta nici n-am murit, dar mai târziu făcând lungi calcule şi strecurându-mă printre zeci de necunoscute, mi-am dat seama că aceea fusese o întâmplare de moarte. potrivit socotelilor mele, atunci, dacă n-aş fi fost cu gându-n altă parte, n-aş fi scăpat. şi uite cum, după ce am rămas corigent la matematici în toţi anii de liceu, deveneam acum matematician, şi nu unul oarecare, ci unul care putea să calculeze sfârşitul cu o precizie înspăimântătoare, deşi nici o cifră şi nici o figură geometrică, nici măcar un simbol nu-mi stăteau la îndemână. am şi eu o afacere pe lumea asta: mă dau specialist în nenoroc. am închiriat un spaţiu la subsol, pe lângă cimitirul armenesc, unde concurenţa e acerbă. pot zice că-s şi eu patron de-acuma. şi ştiu prea bi