Postări

Se afișează postări cu eticheta John Berryman

Din sonetele lui Berryman - 27

Imagine
Într-un poem făcut de cummings de demult era iubita lui ploaia, însă, iubito, tu ești lumina de soare prin aerul albastru fluturând, trezind cu o boare suspine să te urmărească plânse cu irișii asemenea, părul tău strălucitor-din-umbră îmi lipsește mult prea mult - de două săptămâni și astăzi. Ce chemi tu la o viață e o mare făptură a ta însăți, tu ești eu, parazitul care dintru lumină soarbe asupra... noastră. Dacă această a mea contorsionată spunere te supără, mai scurtă ca a lui Properțiu parafrazat de Pound - căruia îi sunt dator cu trei scrisori - atunci treci tu prin mine ca un pieptene. Și iată-mă netezit; - sub disciplina ta eu știu și să mor - chiar dacă alții ar fi neîncrezători, și cerul larg, amuțit de stele, către casă mă umbrește alene. traducere de Mircea Ivănescu