Postări

Se afișează postări cu eticheta Virgil Mazilescu

te rog beatrice să ne întâlnim - Virgil Mazilescu

Imagine
te rog beatrice să ne întâlnim te rog şi n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă uşoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naştere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de şopârlă în palmă să mă poţi recunoaşte imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seară în steaua vega

trei poezii de Virgil Mazilescu

Imagine
kirillov cît de bine şi-a ales mijloacele. cît de exact a continuat să-şi bea el ceaiul. paisprezece paşi înainte şi paisprezece paşi înapoi. peste o inimă de-a pururi moartă. deviza lui:alături şi peste şi dincolo. stepan trofimovici verhovenski venise prin perete, prin mortarul vechi scorojit sfărîmicios. vorbeai de doi ani de zile cu umbra nefericirii tale. nimic nu se auzea nimic nu se vedea. „retează-i vinele" ţi-a spus. „şi cît mai repede". nikolai stavroghin un semn că pe zi ce trece destinul se luminează nici lupte nu vor avea loc nici oboseala nu va mai fi pusă în cumpănă ah da o veche linişte un vierme al prezentului cîtă limpiditate - laţul momentul potrivit şi gîtul vorbe vorbe care cu foarte multă vreme înaintea naşterii mele trebuie să fi existat aşa cum există pămîntul şi cerul şi norii pămîntul şi cerul şi apele iarba lumina (din „Va fi liniște va fi seară”)

dealuri şi văi şi cîmpii - Virgil Mazilescu

Imagine
apă v-am dat sufletul unde v-a fost unde pîlpîi tu sufletul meu şi în care parte a lumii vînează acum vînătorii dacă privesc - haina mea este chiar frica dacă privesc dealuri şi văi şi cîmpii o după-amiază cu grădini cu ascunzişuri vesele o construcţie înaltă şi fără ferestre tu palid şi gol te năşteai şi cu buzele pe fruntea pe buzele bătrînului astru un vechi slujitor pe mare un prieten al comerţului şi al tuturor meseriilor tu palid şi gol te năşteai şi cu buzele pe fruntea pe buzele bătrînului astru viaţă moarte viaţă moarte pentru că ne-am despărţit pînă acum de o mie de ori pentru că ne-am despărţit de o mie două sute patruzeci şi patru de ori noi nu ne mai putem despărţi niciodată niciodată oh salvie levănţică iasomie trandafir

obiceiul de a rupe hîrtiile destinate viitorului - Virgil Mazilescu

Imagine
  pentru că îşi luase obiceiul să rupă una cîte una (la intervale nu prea mari) hîrtiile şi feluritele chitanţe destinate viitorului - i se năzărea dintr-odată că vede strălucirea apuselor zile deschizîndu-se în faţa lui ca o rană sau ca o pîlnie de obuz în care i-ar fi murit rînd pe rînd toţi prietenii, dacă se întorcea noaptea acasă vedea cu jale cum năvălesc asinii şi boii din vis peste o vegetaţie arsă - numai scrum şi aducere aminte. şi cu toate acestea urechile lui în flăcări captau fără întrerupere semnalul. era unul şi acelaşi semnal: întoarce-te întoarce-te. erau ochii lui în flăcări. a pus atunci mîna pe o crenguţă de mesteacăn : şi-a luat înceţişor rămas bun. o crenguţă în-tîmplătoare de mesteacăn. apoi (înalt şi cu haina pe umeri) nici n-a mai aşteptat minunea - cînd vîntul i-a trimis prin fereastra regală fum de trestie şi rămăşiţe ale părului tău, melancolie ! a cunoscut fericirea deplină şi a ajuns la ţintă cu mult înaintea propriului său sfîrşit înecat în

oameni - Virgil Mazilescu

Imagine
o lăudabilă unitate de vederi (ca să-i spunem pe nume) ne-a tulburat azi sufletele frumoşi cu toţii şi demni şi loiali mai cu seamă senzaţia unora şi certitudinea altora ? oameni cu toţii ai bunului dumnezeu fără îndoială : oameni care-şi justifică existenţa unitate de vederi lăudabilă în ochii celui ce priveşte şi priveşte fără să ne vadă în călătoria ca un bici de aramă ca o trompetă lungă în depoziţia ca o bătaie de aripă ca un fum peste case în gustul şi în pipăitul acestui act insondabil îndură-te îndură-te de mine o ! noapte în noaptea senină şi în palida groapă cu resturi în tot ce înaintează o ! noapte

alexandria - Virgil Mazilescu

Imagine
m-am visat azi-noapte în orașul alexandria grecii de la periferie demni urmași ai vechilor greci îmi datorau recunoștință și multe drahme grecii toți ar fi trecut pentru mine mediterana m-am visat într-o clădire albă și dărăpănată – orb la o masă în cafeneaua prin care au îmbătrînit fără să prindă de veste și cîinii brutarului ianni și orgoliul lui konstantinos  p kavafis (poet cu faimă) și toate cîte mai pot să îmbătrînească într-un mare oraș ca alexandria într-o clădire albă dărăpănată                                            proprietarul unui milion de cheițe ruginite părul mi-l mîngîiai printre lacrimi cu ochii mei albaștri ai început să te joci fără grabă și fără prea multă cruzime la noapte la noapte în orașul Alexandria

povești pentru ștefana - Virgil Mazilescu

Imagine
  prima poveste pentru ștefana pisica va deschide iar fereastra pisica verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi ploaia va deschide iar fereastra ploaia verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi moartea a deschis încet fereastra moartea verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie s-a strecurat şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit a doua poveste pentru ștefana iese de după magazie un înger și se înclină se uită la stînga - nimeni acolo se uită la dreapta - absolut nimeni totuși e grea viața pe pământ murmură el de cînd au încetat să mai creadă în îngeri muritorii visează cu toții să-și arbore

din aventurile administratorului - Virgil Mazilescu

Imagine
    pe ritmuri străine. jucării în amurg. spunea că e minunat să destrami un imperiu. să deschizi o prăvălie de mărunțișuri la marginea orașului. să te trezești mai degrabă lac de sudoare. în țeleptule! nici un fel de retorică. zidurile cad singure. mor și cei vii înviază și morții. înțeleptule! am obosit căutându-te pe dinafară. m-am odihnit căutân- du-te pe dinăuntru. pe malul mării gândindu-mă la tine. pe malul mării privindu-te pe tin.e pe malul mării uitând de tine. înțeleptule! plutim către metafizică. ne și târâm. a picat din cer și zărit pământul. tatăl și mama lui tocmai îl zămisleau. a spus: să destrami un imperiu să deschizi o prăvălie de mărunțișuri să te trezești mai degrabă lac de sudoare.