Postări

Se afișează postări cu eticheta Dan Sociu

Cîntec eXcesiv I - Dan Sociu

Imagine
Cîntec eXcesiv I Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea în timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta - La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad - Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, ca şi cum m-ai fi atins prima oară - Ca şi cum m-ai fi atins în vară cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci - Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum - cînd te caut pe străzi pentru că am nevoie.

Am coborît din mașină, eu să fumez, - Dan Sociu

Imagine
tu să aduni buburuze. Amândoi ne-am oprit lîngă o buturugă, am făcut doi copii, într-un an furtuna ne-a luat pe sus acoperișul, în altul a ars pînă la temelii bucătărioara noastră de vară. Am trecut prin ierni grele, cu zăpezi adezive, care nu se mai duceau din piele. Norii veneau vîjîind și-mi electrizau barba. Copiii creșteau, dar privirile ne rămîneau tinere. Am aruncat chiștocul, ți-ai pus gîzele în buzunare. Am lăsat buturuga în urmă, ne-am întors pe drum, la mașină. Dan Sociu, Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012