ADN literar

te temi de sfârșit fără să știi cât de dificil începe alergi după frumos ca după lupta ce se încheie mereu cu o capitulare în fața naturii când viața știm că e o închisoare cu ușile deschise nu ne pasă rămânem fideli în fața rutinei și fiecare dimineață încarcă spații între noi aerul dilatat cu acest zbor înăuntrul unui corp străin decăderea doar un pretext în drum spre moarte sigură până și durerea începe să dea roade când dezlegi câinii eșecului care se cheamă a fi tu însuți lăsând în urmă promițătoarele jucării cu baterii de unică folosință odată pornit filmul nu mai știi dacă te plimbi printre oameni sau vii

ADN sunt pruncul unei femei mi-a crescut aripile într-un pântec de mărgele și lycra mi le-a ascuns o vreme prin sertare devenindu-mi imaculate replici de fum și astăzi mă întreb ce mai construiesc jucăriile ce m-au purtat până în adolescență clinchetele de lacăt pe ușile din urma mea umbrele brici din spatele perdelei bucătăriei m-au urmat prin toate cadrele crude în care lumea rânjește pentru album am zburat printre ele din gene în geană pesemne că vor zburda prin mine și mâine copilul nărod cu aripi de vorbe genele adolescentei de foc care la prima bătaie generează uragane la celălalt capăt al lumii tinerele femei de sertar pe ele mă urc din ele mă scurg într-un pântec de mărgele și lycra sunt pruncul înaripat al pădurii din ochii tăi mamă

sunt nebun. deci exist începe cu un cuvânt și se sfârșește în beznă. la mijloc un mănunchi de alternative anticipații prefer rupturi elementare în textura timpului în locul acestui parc de somnambuli pe care unii-l confundă cu drumul spre rai dintre somnul ucis de feline și gustul de rece pe limbă obsesiile subcutanate împăturesc materialul spațiu-timp. o cioară sfârtecând vălul nopții -avertismentul că purtăm în noi un castron gol -invitații la dezastru. automutilarea poate fi la fel de utilă ca un pumn cu care bați la ușa pericardului până ce sufletul îți deschide. poftește. ai grijă cum îți cheltuiești suferința. cui dăruiești perlele ei și ceaiul din ochi bărbatul, berea neagră și fumul mai pot să te-nnece sau să dezlege indiferența celui care mort trebuie să încalece iar. ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. deci exist.