ADN literar

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor. Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape? Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C.E.C.-ului, magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo îşi suciseră vertebrele cervicale în sus iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu spre apus... Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift, erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în faţa magazinului Materna erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul cosmeticelor, limbaju