ADN literar

Întrebări la ora ceaiului Domnul acesta deşirat seamănă cu o figură dintr-un muzeu de ceară ; priveşte printre brizbrizurile rupte : ce e mai scump, aurul sau frumuseţea ? E mai scump râul care se mişcă sau cocoaşa nemişcată a ţărmului ? În depărtare se aude un clopot bătând, deschizând sau închizând o rană. E mai reală apa fântânii sau fata care se priveşte în ea ? Nu se poate şti, nimeni nu se gândeşte când construieşte castele pe nisip. Vasul transparent este superior mâinii omului care-l creează ? Un aer obosit pluteşte peste tot, de cenuşă, de fum, de tristeţe : ceea ce a fost odată nu se mai întoarce şi nu mai e la fel, spun frunzele roşii. Ora ceaiului : pâine prăjită, margarină, totul înfăşurat într-un fel de ceaţă. Femei Femeia imposibilă, femeia de doi metri, doamna din marmură de Carrara, cea care nu fumează, nici nu bea. Femeia care nu vrea să se dezbrace din teamă să nu rămână gravidă, vestală invincibilă. Cea care nu vrea să fie mamă de fam