Unui câine rănit pe stradă - William Carlos Williams
EU ÎNSUMI, Nu bietul animal ce zace acolo Chelălăind de durere, Sînt cel ce mă redă mie însumi, cu o tresărire, Ca la explozia unei bombe, a unei bombe care A răvășit întreaga lume. Nu pot face altceva Decât să cânt acestea Și astfel să-mi astâmpăr Durerea. O AMORȚEALĂ SOMNOROASĂ îmi îneacă simțirea De parcă aș fi băut Cucută. Mă gândesc La poezia Lui Rene Char Și la tot ce trebuie să fie văzut Și suferit, L-a tot ce l-a făcut Să vorbească numai despre Râurile cu trestii, Despre narcisele și lalelele Ale căror rădăcini acestea le udă, Până și despre fluviul nezăgăzuit Ce scaldă rădăcinile Suav mirositoarelor flori Ce populează Calea Laptelui. ÎMI AMINTESC de Norma*, Prepelicarul englezesc al copilăriei mele, De mătăsoasele ei urechi Și de ochii ei, atât de grăitori. Într-o noapte A făcut câțiva căței În cămara noastră, iar eu am lovit cu piciorul Pe unul din ei, Crezând, speriat cum eram, Că ei O mușcă de piept Ca s-o omoare. Și iarăși îmi...