joi, 21 februarie 2013

America - Allen Ginsberg


America, ţi-am dat totul şi acum sunt nimic.
America, doi dolari şi douăzeci şi şapte de cenţi,
17 ianuarie, 1956.
Îmi ies din minţi
America, oare când vom termina cu războiul ăsta uman?
Poţi să te fuţi cu bomba ta atomică.
Nu mi-e bine, nu mă stresa.
Nu-mi voi scrie poemul până când nu voi fi în toate minţile.
America, oare când vei fi angelică?
Oare când îţi vei scoate hainele?
Când te vei privi prin mormânt?
Când îţi vei merita cei un milion de troţskişti?
America, de ce sunt bibliotecile tale pline de lacrimi?
America, oare când îţi vei trimite ouăle în India?
M-am săturat de nevoile tale cretine.
Când voi putea să merg în supermarket şi să cumpăr
ce vreau pe ochii mei frumoşi?
America, la urma urmei eu şi cu tine suntem perfecţi,
nu lumea viitoare.
Maşinăria ta mă depăşeşte.
M-ai făcut să vreau să fiu sfânt.
Trebuie să fie altă cale de a ne regla conturile.
Burroughs e în Tanger, nu cred că va veni înapoi, e
sinistru.
Eşti chiar sinistră sau e o glumă proastă?
Încerc să trec la subiect.
Refuz să renunţ la obsesia mea.
America, nu mă mai împinge, ştiu ce fac.
America, se scutură merele de prun.
De luni de zile n-am mai citit ziarele, în fiecare zi
cineva e judecat pentru crimă.
America, sunt sentimental după Wobblies.
America, eram comunist când eram mic, nu-mi pare
rău.
Fumez marijuana de câte ori am ocazia.
Zile în şir stau în casă şi mă holbez la trandafirii din
dulap.
Când merg în Chinatown mă îmbăt şi nu mă fut niciodată.
M-am hotărât, o să fie complicaţii.
Ar fi trebuit să mă vezi citindu-l pe Marx.
Psihanalistul meu crede că sunt perfect sănătos.
N-o să spun Tatăl Nostru.
Am viziuni mistice şi cosmice vibraţii.
America, încă nu ţi-am spus ce-ai făcut cu unchiul
Max după ce-a venit din Rusia.
Cu tine vorbesc.
Ai de gând să-ţi laşi viaţa afectivă dirijată de Time
Magazine?
Sunt obsedat de Time Magazine.
Îl citesc în fiecare săptămână.
Coperta lui mă fixează de fiecare dată când mă
strecor pe lângă magazinul de dulciuri din colţ.
Îl citesc în subsolul Bibliotecii Publice din Berkley.
Mereu îmi vorbeşte despre responsabilitate. Oamenii
de afaceri sunt serioşi. Producătorii de filme sunt serioşi.
Toată lumea e serioasă în afară de mine.
Îmi trece prin minte că eu sunt America.
Vorbesc din nou cu mine însumi.
Asia se ridică împotriva mea.
N-am norocul unui chinez.
Mai bine mi-aş lua în considerare resursele naţionale.
Resursele mele naţionale constau în două ţigări cu
marijuana milioane de organe genitale o literatură
privată nepublicabilă care merge cu 1400 de mile pe
oră şi douăzeci şi cinci de mii de ospicii.

Nu spun nimic despre închisorile mele, nici despre
milioanele de săraci care trăiesc în ghivecele mele de
flori sub lumina a cinci sute de sori.
Am desfiinţat bordelurile din Franţa, urmează
Tanger.
Ambiţia mea e să fiu preşedinte, în ciuda faptului că
sunt catolic.

America, oare cum aş putea să scriu o litanie sfântă
în stilul tău tâmpit?

Voi continua ca şi Henry Ford strofele mele sânt la fel
de individuale ca şi automobilele lui, mai mult ele
sunt toate de sexe diferite.
America, o să-ţi vând strofele cu 2500 de dolari bucata,
500 pe loc pe strofa ta veche
America, eliberează-l pe Tom Mooney
America, salvează-i pe loialiştii spanioli
America, Sacco şi Vanzetti nu trebuie să moară
America, eu sunt băieţii Scottsboro.
America, la şapte ani mama m-a dus la întâlnirile
secrete ale comuniştilor ne vindeau năut un pumn
pe bilet un bilet costa cinci cenţi şi discursurile erau
libere toată lumea era angelică şi sentimentală după
muncitori totul era atât de sincer nici n-ai idee ce
lucru bun era partidul în 1935 Scott Nearing a fost
un om mare un adevărat lider Mother Bloor mă făcea
să plâng odată l-am văzut pe viu pe Israel Amter. Toţi
trebuie să fi fost spioni.
America, de fapt nu vrei să mergi la război.
America, sunt ticăloşii de ruşi.
Ruşii ruşi şi chinezii. Ruşii.
Rusia vrea să ne mănânce de vii. Rusia a nebună
după putere. Vrea să ne ia maşinile din garaje.
Ea vrea să ne înşface Chicago-ul. Ei îi trebuie
Compendiul Cititorilor ruşi. Ea vrea
fabricile noastre de maşini din Siberia.
Marea lui birocraţie să ne conducă staţiile de benzină.
Nu e bine. Câh. El să-i facă pe indieni
Să înveţe să citească. Lui îi trebuie
cioroi mari şi negri. Ha. Ea să ne pună
să muncim şaişpe ore pe zi. Ajutor.
America, chestia asta e chiar serioasă.
America, asta e impresia pe care o am când mă uit la televizor.
America, e corect?
Mai bine m-aş duce la slujbă.
E adevărat că nu vreau să intru în armată,
sau să învârt strungul fabricii
de piese, oricum sunt miop şi psihopat.
America, îmi pun şi eu umărul ameţit
la roată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu