câteva texte de Mircea Pascariu



14

la optzeci de ani o să ajung
într-un azil de bătrâni
o să-mi ia două săptămâni
să-l transform în bordel
 
şi-o să vând pereţii exteriori
unor tineri 
vor desena
fluturi mov palmieri şi
motociclete cu ataş elefanţi
maimuţe şi-un aligator verde
 
în fiecare seară voi aprinde
toate felinarele
dimineaţa se vor stinge singure

planeta cu insule

în oceanul atlantic există
o planetă cu insule
fiecare cu un catarg în mijloc
în formă de palmier
 
ridici ancora ridici frunzele
călătoreşti voios spre
alte insule unde uneori
te poţi întâlni 
 
cu agenţi imobiliari studenţi
astronauţi care fac operaţii
de schimbare de nas
uneori nu te întâlneşti cu
 
nimeni ani în șir
vorbesc serios ani în șir
cea mai periculoasă este insula
unde te întâlneşti cu tine însuţi
 
acolo dacă-ţi doreşti
îngheţată de ciocolată valurile
îţi aduc pe plajă îngheţată
de ciocolată funcţionează şi
 
cu struguri sau mărgele
din sticlă colorată
odată mi-am dorit nişte
amintiri
 
atunci a explodat ceva ca un
pumn în gură
 
17

într-o zi o să construim un avion
va trebui să fie ca o sferă
pentru că o să-l lansăm cu o praştie
vom lipi tot felul de pene
 
cu lipiciul picătura
ai voie să alegi culorile
motoarele vor fi doi muşchi
de pe braţele noastre
 
spiţele de la bicicletă
le vom aşeza decorativ
în cabina de pilotaj
acolo vom pune şi 
 
câteva ceasuri deşteptătoare
care ne vor arăta altitudinea
o să avem şi un colac
de salvare pentru cazul
 
în care aterizăm forţat
într-un ocean
pe care Tibi o să-l boteze
oceanul Tibi
 
hai să decolăm
ţinteşte geamul acela
cu perdeluţe albe

23

stau de vorbă cu tine
dar
nu aud ce-mi spui
apar amintiri ca un fum
de ţigară frânturile mă copleşesc
 
odată ai spus
vai ce m-aş dezbrăca acum
era cald şi eram pe malul
unui râu apoi ţi-ai cumpărat
o bicicletă şi te-am pierdut
mie mi se defectase
legătura la internet
şi m-am trezit între tot
felul de oameni care nu
ştiau să spună despre
lucruri aşa cum spui tu
ţin minte că te-am sărutat
pe-o stradă cu un nume cretin

mult mai târziu mi-am
aşezat respiraţiile lângă
un copac am visat din vorbe-n
vorbe până când o doamnă
mi-a adus pâine cu unt
un fular şi mi-a strecurat
nişte bani în buzunar
oricum nu puteam respira
mi-am amintit că eu
te învăţasem să mergi
cu bicicleta
şi polul nord e departe
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec